Neata! Astazi plecam la plimbare! Sper ca sunteti pregatite! Daca ati mai fost pana acum, va invit sa va reamintiti locurile; daca nu, voi incerca sa va trezesc dorinta de a vizita marele oras.
In Turcia am stat vreo doua saptamani acum cativa ani. Insa nu am avut decat o zi si un pic la dispozitie in Istanbul, asa ca nu cunosteam foarte bine orasul. De indata ce am prins cateva zile libere am plecat spre tara narghilelelor, a cadanelor si a kebabului 🙂
In Turcia am stat vreo doua saptamani acum cativa ani. Insa nu am avut decat o zi si un pic la dispozitie in Istanbul, asa ca nu cunosteam foarte bine orasul. De indata ce am prins cateva zile libere am plecat spre tara narghilelelor, a cadanelor si a kebabului 🙂
Voi incepe o noua serie pe care o voi adauga in Jurnalele mele de calatorie si sper sa va faca placere sa calatorim impreuna in Istanbul. Bineinteles, voi incepe cu generalitatile!
Prima oara cand am fost in Turcia am mers cu avionul. Atunci am platit 15 lire turcesti pentru viza si am plecat spre oras. Simplu, nu? Acum insa am mers cu masina, asa ca voi scrie cateva lucruri pe care a trebuit sa le aflam pe propria piele si care cu siguranta va vor folosi daca veti alege aceeasi modalitate de a ajunge in aceasta tara. Sa o luam pe rand:
Drumul din Bucuresti catre Istanbul a durat aproximativ opt ore. Am plecat intr-o dimineata la 6, iar la 14 deja eram in Istanbul. De acolo a inceput distractia – aglomeratie groaznica..
Drumurile de la bulgari nu sunt nici bune, nici rele. Sunt practicabile – cu exceptia unui tronson in care se fac lucrari si traficul este deviat. Pe strazi pline de gropi, vai masinilor noastre! Va sfatuiesc sa plecati la drum cu o masina mai inalta! Se platesc taxe de pod la Ruse si rovigneta (care poate fi facuta pe minim 7 zile. Daca nu aveti leva, platiti cu cardul – platind cu lei veti achita cam dublu). Atentie la limitarile de viteza – bulgarii stau la panda.
Vama am trecut-o la Edirne si a durat ceva, pentru ca a trebuit sa stam la patru controale. Au intrebat de actele masinii, de rovigneta pentru Bulgaria, s-au uitat la data de expirare a pasapoartelor – deci aveti grija ca totul sa fie in regula.
Dupa ce am trecut de vama, am intrat pe autostrada. Foarte frumos, altii au, noi n-avem. Problema a fost insa cu plata autostrazii. Intuiam ca trebuie sa platim, dar pe cine am intrebat nu a stiut sa spuna mai mult de “card”. Card, card, dar de unde? Am observat punctele de intrare pe autostrada, casutele acelea si ne asteptam sa gasim si persoane la ghiseu care sa ofere asistenta, card, orice. Insa barierele erau ridicate.. si am mers mai departe, presupunand ca vom plati la iesirea de pe autostrada (in Malaezia asa era, intrai pe autostrada si plateai la iesire – de aceea nu mi s-a parut nimic ciudat). Si am tot mers pana am iesit de pe autostrada – s-a repetat aceeasi poveste: bariere ridicate, nimeni care sa ne poate spuna ce e de facut!
Cu chiu cu vai am gasit hotelul, am parcat si am incercat sa aflam ce e cu autostrada si cu plata ei. Asa am inteles ca noul sistem de plata al autostrazii se numeste HGS si ca intr-adevar, avem nevoie de un card pe care il incarcam si de pe care ni se ia automat suma de bani aferenta tronsonului. Cardul acesta se cumpara de la PTT (posta), iar un punct PTT il gasiti in Grand Bazaar (Marele Bazar). Nu va spun pe la cate banci ne-am plimbat pana sa aflam ca PTT elibereaza cardul, ca n-are rost. Asadar, avand aceasta informatie, am mers la PTT si acolo am intrebat de plata. Ni s-a spus ca putem sa ne facem un card (eliberarea sa costa 15 lire turcesti) sau putem sa lipim un abtibild pe oglinda (eliberarea sa costa 5 lire) – pe unul sau pe altul trebuia sa il incarcam cu suma de bani dorita. Pentru ca nu aveam ce face cu cardul, am luat abtibildul.
Foarte important: daca numarul masinii este fotografiat de doua ori (prima oara cand am trecut nu s-a intamplat nimic, a doua am observat si noi fotografierea – deci la urmatoarea fotografiere) veti fi trecuti pe o lista “neagra” iar amenda va fi de 11 ori mai mare decat pretul pe care trebuia sa-l platiti initial. Inca un aspect important: achitarea se poate face si ulterior, asa cum am facut noi.
Am platit abtibildul (45 de lire), l-am lipit frumos pe spatele oglinzii si nu am avut nicio problema. Veti primi un pliant care va va arata exact pozitionarea abtibildului – din pacate el este scris in turca si daca nu stiti, va uitati doar la poze.
La intors am observat ca pe sensul nostru de dus catre Edirne exista PTT; practic, daca vreti sa fiti in legalitate din prima ora in care ati pus piciorul pe taram turcesc, va puteti opri pe dreapta, traversati autostrada pentru a ajunge pe celalalt sens (nu am vazut nicio pasarela…..) si cumparati de acolo cardul/abtibildul. Depinde de voi – eu va spun doar ca nu am avut probleme platind mai tarziu.
Buunn si daca ne-am luat de-o grija cu asta, inchei paranteza; intram in Istanbul. O aglomeratie cum n-am mai vazut de mult! Bucuresti e mic copil. Si intr-un final ajungem in zona in care aveam cazare – Sultanahmet, mai exact. Acolo, majoritatea stradutelor cu sens unic. Urci, cobori.. nici nu imi imaginam ca Istanbul este un oras asezat pe dealuri si coline. Din nou, va spun ca o masina mai inalta e perfecta, pentru ca panta e destul de mare. Ah, si daca se poate si mai micuta, ar fi perfect. Veti vedea ca locurile de parcare lipsesc cu desavarsire! Stiind asta, am decis ca locul de parcare sa fie principalul aspect de luat in considerare in alegerea hotelului.
Hotel care, intre noi fie vorba, nu mi s-a parut chiar ieftin: in jur de 60E/noapte. L-am gasit cu chiu cu vai, stradutele fiind inguste si intortocheate. Localizat foarte bine, in zona Sultanahmet, pe strada Kadirga. De fapt, a fost noroc chior: am oprit sa intreb pe cineva unde este hotelul si era fix in fata :). Fara firma, insa, ci numai scris pe geam. Unde mai pui si ca domnul pe care l-am intrebat mi-a raspuns in romana 🙂
Si a inceput “cazarea”. Din start am intrebat de parcare. “But ov corssssss!!” Si trimite un copilandru in fata buticului (la parter e un restaurant mic); el ia doua biciclete care tineau locul ocupat si.. aia e parcarea privata. Va dati seama ca mi-a cazut fata. In descrierea hotelului aveam “parcare privata pentru 6E/zi” (care se adaugau la pretul camerei) si la fata locului am gasit un mic buzunar pe strada. Mhmmm, ne uitam imprejur, nu e loc nici sa parchezi o bicicleta (ca doar parcaseram noi acolo), asa ca n-am mai comentat nimic. Am vrut sa mergem la hotel. Cand colo, alta surpriza: camera a mai fost inchiriata pentru o zi de o familie de romani (like i’d care!) si vom fi cazati in alta parte, la un hotel mai scump! Nu m-a impresionat “mai scump” asta, eu am inceput iar cu locul de parcare :). Am ajuns la hotelul mai scump si au vrut sa ne dea o camera la subsol. Doamne iarta, m-am strambat instantaneu si am zis ca eu nu accept asa ceva. Hotelul era, intr-adevar, 90E/camera, dar eu nu pot sa dorm in beci si pace. Indiferent daca are pat cu baldachin, lebede din prosoape si petale de trandafiri peste tot. Eu vreau sa vad soarele, vreau soare!! In plus, eu am venit sa umblu in oras, nu sa stau in hotel, deci nu. Vede tipul asta ca nu ma convinge de niciun fel, asa ca da niste telefoane si mergem la alt hotel. Aici ne este oferit un apartament :D. Pai da, asa mai merge! Am parcat masina in fata, era o strada care se infunda, asa ca a fost in regula. A doua zi am mers la hotelul pe care il rezervaseram. Mi-am facut un pic griji cand a trecut masina de gunoi pe langa masina parcata (au dat iarasi bicicletele deoparte), insa a fost suficient loc si daca a incaput ea, totul avea sa fie in regula cu “parcarea privata”.
Trecand peste aceste detalii administrative, ca sa le numim asa, va pot spune despre Istanbul ca este un oras imens. Are o populatie de aproximativ 14 milioane de locuitori (Romania are 22!). Este impartit in partea europeana si partea asiatica; se spune ca partea din urma este mai ieftina, insa mie nu mi s-a parut.
Este un oras al contrastelor, un oras mereu viu, un furnicar. Insa este bine de stiut ca duminica multe dintre magazine sunt inchise – lucru care pe mine m-a dezamagit un pic.
Moneda locala este lira turceasca, iar simbolul un t cu doua liniute, ca si euro. La inceput mi s-a parut ca un restaurant are preturile in euro si ma intrebam de ce? – pana cand am inteles despre ce e vorba. O lira inseamna cam 2 lei.
Este un oras al contrastelor, un oras mereu viu, un furnicar. Insa este bine de stiut ca duminica multe dintre magazine sunt inchise – lucru care pe mine m-a dezamagit un pic.
Moneda locala este lira turceasca, iar simbolul un t cu doua liniute, ca si euro. La inceput mi s-a parut ca un restaurant are preturile in euro si ma intrebam de ce? – pana cand am inteles despre ce e vorba. O lira inseamna cam 2 lei.
Eu l-am regasit foarte schimbat fata de 2009 cand l-am vizitat prima oara. Si foarte scump, comparativ cu atunci, de ce sa nu recunosc! De asemenea, am vazut ca turcii au invatat intre timp engleza sau au adus straini care le deservesc afacerile: cat de amuzant era ca eu in centrul Istanbulului vorbeam spaniola cu Ana, originara din Madrid? 🙂
Pentru o calatorie mai frumoasa in Istanbul, am decis sa impart astfel postarile:
Turist in Istanbul: Generalitati
Turist in Istanbul: 1. Prima zi in Istanbul
Turist in Istanbul: 2. A doua zi in Istanbul
Turist in Istanbul: 3. Ultima zi in Istanbul
Turist in Istanbul: 4. Ultima zi & Ce trebuie neaparat sa faceti
Turist in Istanbul: 5. Ce am cumparat din Istanbul
Pentru o calatorie mai frumoasa in Istanbul, am decis sa impart astfel postarile:
Turist in Istanbul: Generalitati
Turist in Istanbul: 1. Prima zi in Istanbul
Turist in Istanbul: 2. A doua zi in Istanbul
Turist in Istanbul: 3. Ultima zi in Istanbul
Turist in Istanbul: 4. Ultima zi & Ce trebuie neaparat sa faceti
Turist in Istanbul: 5. Ce am cumparat din Istanbul
Sper ca ma veti insoti in aceasta calatorie!
am fost in turcia, nu insa la istanbul.desigur,imi doresc sa-l vizitezi. cred ca mai bine cu avionul.pupp
Stella, e mult mai comod si rapid cu avionul, dar daca vrei sa iti cumperi cate ceva si sa ai flexibilitate.. masina rulz 🙂
Te pup si eu|!
am fost si eu. aceeasi problema cu autostrada. doamne ce aglomerat e si ce trafic, bine ca nu conduceam eu. in rest, mi-a placut foarte mult. este o alta cultura, alta viata, dar frumoasa. mai ales cand incepea sa cante muezinul noaptea, era de vis. te pup.
Da, Tres Chic, de fiecare data cand dau peste o astfel de aglomeratie ma gandesc ca eu condamn Bucurestiul.. dar intotdeauna se paote si mai rau 🙂
Asa asa, ca incurajare.
Te pup!
Vreau sa vizitez alaturi de tine Istambulul, altfel nu se poate momentan. ;))
Pupici
:* Pregatesc in continuare postarile!
pfuai, cata birocratie. am mai auzit eu cateva povesti despre turcia..
sa ma scuzi, dar m-a pufnit rasul cand am citit de beci :))). toate ca toate, dar oamenii astia nu stiu ca unii sufera de claustrofobie?
hmmm. acum cativa ani doream enorm sa ajung in Turcia, in 2010 am ratat excursia, dar in ultimii trei ani parca mi-a scazut entuziasmul. mai astept alte postari de ale tale sa ma dumiresc ce vreau sa fac :)).
Alina, intamplari de-astea pot aparea in orice tara, asa a fost sa fie la mine :). Dar asta nu mi-a stricat excursia, chiar e foarte frumos si se merita sa mergi!
Nu am fost dar e bine ca ne impartasesti 🙂
Sper sa va placa povestea mea 🙂
Am fost si eu in Turcia, insa din pacate nu am avut ocazia sa stau in Istanbul. Am fost cu autocarul, asa ca nici o problema cu taxe, carduri etc. Este foarte util articolul tau, deoarece data viitoare o sa ma duc cu masina si este nevoie de aceste informatii.
Pe partea asiatica, este intr-adevar mai scump, fiindca acolo stau mai mult bogatasii. Eu chiar ameteam cand mergeam cu masina pe strazile acelea curbate. 😀 In rest am doar cuvinte de lauda despre aceasta tara si despre oamenii care o locuiesc. Asteptam si celelalte articole. :*
Gabryelles, ma bucur ca vezi utilitatea. Nici eu nu am stiut cand am fost si daca tot am aflat, am zis sa scriu mai departe.
Vor veni si celelalte articole, merci! :*
De abia astept continuarea!:)
🙂
E primul pe lista mea, imi doresc din suflet sa ajung acolo. M-ai pocnit unde ma doare. :))
Dana, iti tin pumnii sa ajungi cat mai repede! Desi de acum incepe sa fie foarte cald.. Ce-ai zice de septembrie? 🙂
Foarte frumos Istanbulul abia aștept sa merg iar 😀
Îmi place tare mult noul header al blogului <3
Pupici*
Merci, Cris! :*
Mergem zilele urmatoare! 😀
Super, ma bucur ca ne plimbam din nou impreuna prin tari pe care eu nu le-am vizitat pana acum.
Stii ca in iarna ma gandeam sa vizitez thailanda cu cativa prieteni si cand am avut nevoie de informatii la blogul tau am fugit :D. Inca nu am inceput sa ne pregatim pentru ca au aparut altele intre timp dar eu tot sper ca in decembrie sa mergem acolo 🙂
Gabriela, ma bucur ca informatiile pe care le-am scris ajuta 🙂 Daca plecati si pot sa te ajut cu altceva, sa-mi scrii.
:*
Mi-am propus si eu sa vizitez Istanbulul :D. Sper sa ajung cat mai repede.
Daca ai chef ti-am dat tag :)) : http://jurnalulrenatei.blogspot.ro/2013/05/super-sweet-blog-award.html
Interesante informatiile pentru cei ce doresc sa viziteze orasul, eu inca n-am ajuns aici, e pe wishlist, insa sunt altele inaintea lui… Asteptam si urmatoarele postari!
Frumoasa calatorie! Astept si continuarea, cu multe pozici 🙂
Din ce povestesti, cu siguranta n-o sa ma duc vreodata in Istanbul si cu atat mai putin, Turcia. Nu-s claustrofoba, dar cladirile ingramadite si stradutele cat o macaroana ma sufoca.
Iti admir curajul si rabdarea de care ai dat dovada!
Nu am fost niciodata in Turcia, desi mi-as dori extrem de mult 😀 Imi place acest topic, abea astept sa le citesc si pe restul !
e foarte frumos ..l-am vizitat si eu .:)
ma bucur, Corina! e un oras care merita vizitat!
am savurat fiecare articol…ce ai facut in fiecare zi….si eu am marcat ce ai vizitat tu,,,singurul lucru pe care nu l-am experimentat a fost hammamul. in rest…nu mi-a placut in mod deosebit mancarea….singurele mai bune sunt dulciurile …si orezul cu lapte :D…si simplul ala sandwich cu peste de pe barca 🙂 dar de vizitat ..e remarcabil absolut tot 🙂 multumesc pentru ca mi -ai readus amintirile inapoi 🙂
Corina, cu mare drag!
Data viitoare, daca mai ajungi, sa incerci si un hamam. E ceva diferit si daca tot esti pe loc, se merita 🙂
Sa ai o zi frumoasa!
Pingback: Ce să faci cu copilul în Istanbul - mini vacanța noastră de 1 iunie
[…] Pentru informații referitoare la drum, motorină, taxe și alte lucruri administrative, puteți intra aici. […]