A fost odata ca niciodata o casuta in care domnea armonia si linistea; intelegerea si calmul, multumirea si speranta. Era o casa mica, insa in ea locuiau oameni cu suflete mari. Copilasii ajutau la munca prin curte si erau foarte bucurosi cand mama si tata ii luau sa vada albinele si stupii. Se intrebau mereu cum pot aceste fiinte atat de mici sa munceasca toata ziua si sa stranga polen? Cum pot ele sa transforme polenul intr-o miere pura, parfumata, atat de dulce si hranitoare?
Mama le povestise ca mierea nu se foloseste doar pentru mancare, ci se utilizeaza si in fabricarea produselor de infrumusetare. Le aratase crema pe care o folosea de multi ani, Apidermin, iar copiii au inteles de ce tenul mamei arata atat de bine si era atat de sanatos.
Dupa ce au vazut cum lucreaza albinutele zilnic, cat de muncitoare si ordonate sunt, si au inteles cat de folositoare este mierea in viata noastra, copiii au concluzionat: “- Mierea este magica!”
Anii au trecut, copiii au crescut si acum ei sunt cei care se ocupa de stupi si povestesc cu drag copiilor lor despre fiintele acelea mici, care i-au fascinat in copilarie.
