Buna dimineata!
Asa cum v-am promis in episodul 1 al calatoriei noastre in Armenia, astazi vom lasa Stepanavanul in linistea lui si ne vom indrepta impreuna catre capitala. Pe acelasi drum plin de gropi si serpentine – dar uiti de ele, parol, cand vezi ce suflet curat are cerul.
Erevan – capitala Armeniei. Din cei 3 milioane de locuitori, in Erevan locuiesc aproximativ 1 milion. Se pare ca regiunea in care este situat orasul era locuita inca din secolul IV i e.n.
Erevanul nu ii ofera prea multe turistului; harta cu obiective este destul de saraca si o zi este suficienta pentru a vedea simbolurile orasului.
Noi am ajuns in inima capitalei, si anume la Cascade Parc. Nu avem nicio cascada aici, insa denumirea este data de scarile construite intr-un mod care ar aminti de o cascada si pe care trebuie sa le urci pentru o priveliste frumoasa asupra orasului.
Noi am ajuns in inima capitalei, si anume la Cascade Parc. Nu avem nicio cascada aici, insa denumirea este data de scarile construite intr-un mod care ar aminti de o cascada si pe care trebuie sa le urci pentru o priveliste frumoasa asupra orasului.
Ne apropiem…
Si incepem sa urcam primul set de scari:
Ne uitam cu mandrie inapoi 🙂
Mai urcam…si deja se contureaza o priveliste superba a parcului cascadei:
In ziua respectiva am prins o expozitie care incuraja reciclarea. Iata un leu facut din fasii de.. cauciuc, foarte fain realizat si foarte bine pazit:
Mai avem un pic pana in varf!
Dovada ca am urcat 🙂 – si ma simt ca la statuia lui Stefan cel Mare de la Podul Inalt, Vaslui.. unde or fi liliecii? (Vasluiencele stiu la ce ma refer!)
Si in final.. uff, am ajuns! Monumentul ridicat in cinstea a 50 de ani ai Armeniei Sovietice
Si.. langa monument.. fundatii in paragina.
Se pare ca armenii voiau sa construiasca aici un edificiu impresionant, care sa vina in completarea monumentului. Au renuntat.. si ruinele dau un aer ruginit si impregneaza privitorului delasarea.
In stanga, observam statuia numita “Mama Armenia”
Ca sa inchei cu Cascade Park si ca sa rasuflati usurati, aflati ca exista si scari rulante – mai mult, la nivelul trei exista si muzeul Cafesjian si alte magazine in care puteti intra.
Bulevard din Erevan
Mama Armenia vegheaza Erevanul
Piata Operei
Piata Republicii
Opera vazuta din alt unghi
Erevanul are o zona pietonala captusita cu magazine ale caror preturi te fac sa privesti temator prin geam – daca esti localnic – sau te intriga, daca esti turist. Cum de au loc branduri de lux printre armenii care nu duc o viata foarte imbelsugata?
Ne permitem, totusi, o cafea la Cinnabon 🙂
Primaria
Parcul Operei
In care fac repede o poza alaturi de Greg, cel de la care am imprumutat cateva din fotografiile pentru acest articol 🙂 Ii multumesc si lui Alex C.!
Cea mai buna cafenea – Jazz – o gasiti in parcul Operei, in dreapta sa mai exact:
Si dupa o pauza de cafea, ne continuam drumul, cu harta in mana:
Trecem pe langa sedii ale ministerelor:
Si ajungem la Moscheea Centrala (Albastra)
Moscheea albastra este dovada trecerii persilor prin Erevan si mozaicul ascunde povesti cu nuante.. albastrii.
Moscheea se inchide la 18, deci daca vreti sa o vedeti, trebuie sa mergeti pana in aceasta ora – paznicul nu mai permite accesul dupa.
Cat ne-am invartit pe acolo, a apus si soarele peste Erevanul nostru. Si peste Hrazdan, raul care il imparte in doua.
E frumos.. si ne tragem si noi sufletul privind spectacolul naturii.
In dreapta vad si fabrica de tarii NOY – Ararat
Si cat mai avem inca lumina, ne dumirim unde e locul de intalnire si pornim intr-acolo.
De prin oras:
Statuia poetului fara nume – eu una nu stiu armeana…
Si ajungem la restaurant, unde servim cina. Despre mancarea armeneasca nu pot sa va spun foarte multe; mi s-a parut foarte asemanatoare cu cea georgiana, ba chiar si numele era acelasi. Stiind Khachapuri-ul, m-am tinut bine de el :). Am fost serviti cu sarmale (jurau ca-s ale lor, si nu altceva!), salate, compoturi.. Nu am vazut sa serveasca aperitive ca la noi – si ma refer aici la salamuri, mezeluri.
La desert am primit diplome… :))
Ultimul obiectiv pe lista noastra au fost Fantanile care canta si danseaza (Singing Fountains). Sunt sigura ca ati auzit de astfel de fantani – cele mai frumoase pe care le-am vazut eu au fost in Singapore, la statuia lui Merlion. Armenii insa erau foarte incantati de ele, ne-au vorbit incredibil de frumos despre aceste minuni si nu puteam parasi orasul si tara fara sa le vedem. Asta inseamna sa fii mandru de ceva.. si sa vezi partea buna a orasului in care locuiesti!
Dupa incheierea spectacolului, am mai servit un ceai si am plecat spre aeroport. Taxiurile sunt ieftine si fiind seara, traficul a fost foarte lejer. In aeroport am mai servit un ceai si am avut parte de-un incident cu banutii; nu mai aveam cash, asa ca am vrut sa platesc cu cardul. Pe unul nu l-a acceptat, pe altul nu il accesa.. Intr-un final s-a rezolvat, insa am fugit spre control. Poate am avut eu ghinion – oricum ar fi, va sfatuiesc sa aveti mereu la voi doua carduri (va mai amintiti ce-am patit in Zambia cu cardurile?)
Daca tot am pomenit despre bani, preturile din Armenia din supermarketuri mi s-au parut un pic mai mici decat la noi. In cazul in care ajungeti, va recomand sa incercati fructele uscate (prune, caise, smochine, curmale) umplute cu nuci sau migdale si trase mai apoi prin ciocolata neagra. Un deliciu! Se gasesc atat la cutii, cat si vrac. Eu cred ca am luat vreo 2 kg, pentru ca mai apoi sa rog pe cineva care calatorea din Armenia catre Romania sa imi mai ia :). Din ce am adus eu am facut cadou celor pe care ii cunosc, asa ca am ramas pe minus :). Nu trebuie sa le ratati!
Choco Chir este cel mai bun brand!
De asemenea, in cazul in care sunteti fumatori, tigarile sunt ieftine – aproximativ 6 lei pachetul de Kent :).
Ce spuneti? Va tenteaza Armenia, acum ca ati descoperit-o alaturi de mine?
Va pup si va trimit un zambet – va astept sa descoperim o noua tara in curand!
Desi nu a fost niciodata pe lista mea cu tarile pe care vreau sa le vad, mi s-a parut interesanta capitala Armeniei si ma bucur ca am avut ocazia sa o vad prin intermediul tau 🙂 Pupici
Macy, ma bucur ca nu ti-a scapat articolul. Si mie imi place sa citesc despre tari mai putin populare.. cine stie daca o sa ajung eu pe acolo 🙂
Pupici!
recunosc, cand am vazut prima parte a postarii am zis ca nu o sa calc prin Armenia dar se pare ca are si o parte care merita vazuta, si inca cat!
Fiecare tara are ceva numai al ei, asa cum spune si Koko 🙂
Superrr
Every country has its charm, you just have to look for it 😡
Asa e :*
Uraa chiar ma intrebam cand apare partea a doua din jurnalul de calatorie in armenia. Parcul mi-a placut mult si nu ma asteptam sa aiba fantani dansante. Foarte frumos!
Gabriela, din pacate am vazut ca nu prea mai intereseaza calatoriile mele :(. O sa incep din toamna sa scriu despre Azerbaijan, poate cand o sa fie frig la noi o sa fugim altfel la caldura…
Ma bucur ca tu citesti cu placere si te gandesti la articolele astea!
Te pup!
foarte ,foarte frumos
maine as pleca! sau chiar in seara asta! ;))
Oo, chiar asa de tare te-a convins? 🙂