Dragi fete calatoare,
Nu am mai adaugat de ceva vreme nicio fila Jurnalelor mele de calatorie. Asa ca am decis sa o fac astazi, cu o calatorie din.. noiembrie. Abia acum reusesc sa va scriu despre ea, pentru ca mereu am amanat.. nu stiu de ce, poate din cauza numarului mare de fotografii, poate din lene.. Sa purcedem, asadar, la drum!
De aceasta data vom ateriza in Armenia, o tara care se invecineaza cu Georgia, Turcia, Azerbaidjan si Iran. Este localizata in Caucaz si a fost primul stat care a adoptat crestinismul ca religie, inca din primii ani ai secolului IV (anul precizat in unele documente ar fi 301). Veti vedea ca in calatoria noastra vom ajunge si la unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult din aceasta tara. Cum arata, cum s-a pastrat?.. Vom descoperi impreuna!
De aceasta data vom ateriza in Armenia, o tara care se invecineaza cu Georgia, Turcia, Azerbaidjan si Iran. Este localizata in Caucaz si a fost primul stat care a adoptat crestinismul ca religie, inca din primii ani ai secolului IV (anul precizat in unele documente ar fi 301). Veti vedea ca in calatoria noastra vom ajunge si la unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult din aceasta tara. Cum arata, cum s-a pastrat?.. Vom descoperi impreuna!
***
Am ajuns in Armenia intr-o noapte friguroasa tare. Am plecat intr-acolo la scurt timp dupa sosirea din Ucraina si eram racita bocna. Dupa o escala de cateva ore in Viena, pe care le-am petrecut in aeroport zacand efectiv, pentru ca din cauza racelii zborul ma afectase, m-am imbarcat la bordul unei aeronave destul de micute. Am aterizat pe aeroportul din Erevan si am primit stampila in pasaport destul de repede (pentru a intra in Armenia nu este nevoie de viza obtinuta inainte). In maximum cinci minute (asta pentru ca aeroportul din Erevan este mai mic decat cel din Otopeni) am ajuns la locul de intalnire, am fost preluata si-am pornit pe-un drum lung, plin de gropi si serpentine. Imi amintesc ca eram extrem de obosita si am dormit, am motait, m-am chinuit. Mai deschideam ochii, realizam ca inca mergem si iar adormeam.. Am ajuns la destinatie, in Stepanavan, dupa vreo 3 ore de mers zgaltait. Si, bafta noastra, oraselul acesta situat la poalele muntelui Ararat ne-a asteptat c-o ploaie zdravana. Cu chiu cu vai am ajuns la cazare, dus si somn.
Cele opt zile pe care le-am petrecut in Armenia au fost pline de contradictii. Ce stiam eu despre Armenia? Mai nimic – intuiam ca ar semana cu Georgia, ca deh, sunt vecine si sunt numite tari caucaziene. Destul de vagi si deloc impresionante cunostintele mele, asa e?
Mi s-a parut ca am pasit inapoi in timp, intr-o Romanie in care, cand eram mica, fugeam la Potcoava sa imi iau grau expandat, invelit in crusta de zahar ars, de la moldoveni. Mi-a adus aminte de consignatii, de trai simplu, de oameni harnici, bucurosi de oaspeti.
Transport public
Tranzitand Armenia
Trei limbi pentru …
***
Majoritatea timpului l-am petrecut in oraselul sus-numit, insa am avut si doua zile in capitala, Yerevan, iar intr-o alta zi am mers in excursie la cea mai veche catedrala din Armenia si asa cum se crede, din lume. Din 2000 face parte din Patrimoniul UNESCO. Daca tot am pomenit-o, voi incepe cu ea.
Pe drumul spre Ejmiatsin, al patrulea oras ca marime din Armenia, in care se afla complexul religios catre care am pornit. Un albastru incredibil al cerului acopera varfurile inzapezite ale muntilor
O simpla oprire la o brutarie – armenii sunt mari maestri ai aluatului si veti gasi multe brutarii cu preparate calde, extrem de gustoase. In fotografia de mai jos vedeti un cuptor tipic armenesc: este bombat, la mijloc are carbuni incinsi, iar lipiile se lipesc in interiorul sau. Incep sa se umfle, se rumenesc si sunt gata! Trebuie avuta mare atentie cu el, pentru ca un foc prea iute le poate arde imediat. Am mai vazut astfel de “cuptoare” si la indienii din Malaezia, in Cameron Highlands.
Ajungem la destinatie: catedrala Etchmiadzin. Complexul religios si orasul sunt cele mai vizitate locuri din Armenia, reprezentand un punct foarte important pe harta pelerinilor de pretutindeni.
Partea din spate a portii:
Cladiri anexe:
Potrivit localnicilor, biserica veche a fost construita intre anii 301 – 303. Orasul a fost centru cultural, religios si economic, insa importanta sa a palit odata cu timpul. Pana in 1441, complexul religios a fost lasat in paragina; insa incepand cu acest an, s-a realizat importanta lui si s-a planuit o reconsolidare catolicizata. Persii au distrus din nou o mare parte din complex, asa ca dupa invazia lor, armenii s-au vazut nevoiti sa refaca din nou situl – lucrarile incheindu-se in secolul XVII, odata cu anexarea a doua turnuri de clopotnita.
În anul 301 d.Hr., Armenia a devenit primul stat care a adoptat crestinismul ca religie de stat, cu doisprezece ani inainte de acordarea tolerantei crestinilor Imperiului Roman de catre Galerius, si 30-40 de ani inainte de botezul lui Constantin. Pe teritoriul Armeniei existau diverse comunitati pagane pana la sosirea crestinismului, insă ei au acceptat crestinismul dupa un flux de misionari.
Cupola:
Soarele patrunde in biserica…
Inscriptii vechi, in limba locala:
Curatenie, simplitate si frumusete:
Nu stiu de ce, dar pe mine nu m-a miscat foarte mult acest loc. Singurul edificiu care mi-a ramas foarte adanc, senzorial, olfactiv – imagine complexa – intiparit in suflet in materie de biserici, catedrale, manastiri este Catedrala din piata Cracoviei. Dar despre ea.. va povestesc cu alta ocazie.
***
Stepanavan – sau oraselul de la poalele muntelui Ararat, cel care ne-a gazduit pentru cateva zile. Ne-a zambit cu ce-a avut el mai frumos: cu soare, cu munti cu frunti de zapada, cu nori albastri si cu ceva ploaie. Ca asa e bafta noastra…
In Stepanavan am cunoscut-o pe Iunia Pasca si aici m-am fastacit cand am vazut primii fulgi de nea, la mijloc de octombrie.
Un oras mic, in care toata lumea stie pe toata lumea. Si toti sunt cu gura pana la urechi, desi tu nu stii sa spui decat “buna”, “multumesc” si sa numeri pana la trei :))
Foxy, catelusa de la cazare 🙂
A doua zi, dupa ce seara cernuse faina alba si pufoasa, s-a hotarat si soarele sa iasa. Si sa ne dezvaluiasca un peisaj incredibil!
Albul muntilor din zare si cerul albastru ma fac si-acum sa zambesc. Dar deh, acum stau la caldurica.. atunci aveam trei pulovere pe mine si mult Theraflu in troller 🙂
Preturi locale, in drami armeni:
Legume proaspete:
In zare:
Cu toate cunostintele mele de rusa :), am facut un efort si-am inteles ca aici se vinde pizza. Probabil nu la ora la care am trecut noi.
Ei bine, aici se inchie descoperirea Armeniei. In episodul urmator vom merge impreuna in capitala, in Erevan!
Cum vi se pare Armenia din cate ati citit? Ati vizita-o? In urmatorul episod vom merge si in Erevan, capitala Armeniei!
Va pup si va trimit un zambet!
Citeste si:
Nu stiu de ce dar nu m-a prea atras Armenia inca, asa ca mi-a prins bine sa citesc cate ceva despre ea, am aflat mai multe lucruri si acum astept cu nerabdare articolul despre Erevan poate voi descoperi altceva nou si interesant 😀
Macy, cred ca e ceva "odata-n viata". 🙂
Lucrez si la Erevan, sunt o multime de poze de selectat si informatii.. mereu imi ia 100 de ani ca sa fac o postare de calatorie.
Pupici!
Ah cat mi-a placut. Imi era dor de o fila noua de calatorie. Ma bucur mult ca am gasit-o astazi pe blog. Te pup
Gabriela, ma bucur ca sunt persoane care duceau dorul calatoriilor 🙂
:*
E asa tare ca ai vizitat atatea locuri inedite!Armenia cred ca e o experienta,cum ai spus si tu "odata-n viata"…Ma bucur ca ne povestesti despre locurile frumoase pe care le vezi.
Camelia, cu mare drag impartasesc aceste calatorii. Ma bucur ca te numeri printre persoanele care le citesc!
Multumesc de feedback!
Interesantă Armenia ca destinație de călătorie. Nu e fix ce aș pune pe lista locurilor pe care vreau să le vizitez, dar are un aer special. Aștept cu interes și următorul episod 🙂
Ioana, sper ca ai citit si episodul 2 publicat intre timp si ca ti-a placut jurnalul de Armenia :).
Si eu as vrea sa ajung in america <3
Si eu… dar acum vorbeam despre Armenia 😀
Pe banii tai ?Fug oriunde ! :)) :*
hahaha :))
eu! 🙂