Dupa cum v-am promis acum ceva timp, aseara am reusit sa inchei postarea aceasta si gaaata, am stabilit ca urmatoarea zi ii va fi dedicata. Asa ca astazi vom merge impreuna la muzeu – ce spuneti?
Ne-am plimbat deja prin Zagreb si va povesteam atunci ca mi-am dorit tare mult sa ajung la Muzeul Relatiilor Incheiate ( Museum of Broken Relationships). Stiam ca este unic in Europa si nu puteam rata ocazia de a vizita acest muzeu atat de original. De fapt, eram extrem de curioasa de ce ar putea sa ascunda. Asa ca.. sacrificam alte altractii, mall-uri si alte nebunii pentru ca mergem la muzeu!
Muzeul mai este cunoscut si sub denumirea de “Muzeul relatiilor destramate” sau “Muzeul inimilor frante” si s-a nascut in urma unei relatii evident esuate. Cei doi fondatori, Olinka Vištica si Dražen Grubišić au decis sa se desparta si nestiind cum ar putea imparti bunurile comune, le-au depozitat intr-o camera. De aici si pana la ideea fondarii unui muzeu au fost pasi inceti, dar siguri, pentru ca multa lume a fost interesata in sustinerea unui astfel de proiect si multi au inceput sa doneze lucruri. Si cum se putea altfel, de vreme ce toata lumea a trecut (macar) printr-o despartire?
Muzeul este alcatuit din opt camere care comunica prin holuri. Intram usor in primul hol si dam peste..
o pereche de pantofi sport. Povestea lor:
“It is said never to give anyone a pair of shoes as a Christmas present because then the shoes would make the person you gave them to walk away from you. A few months after Christmas 2004, we call it quits.
Superstitions? I don’t believe in superstitions.
I just walked away. Today, i’m still walking, but without the shoes.”
O camera a muzeului:
An (un)lucky wallet
A blue chiffon top
Married 1999 / Over December 2005
“I wore this top the day my husband brought me out to lunch to tell me that he was leaving me. It was a dry, crisp November day and we went to a lovely restaurant full of families enjoying a lazy summer lunch. We had just ordered and as soon as the waitress walked away, my husband calmly announced that he would be moving out in six weeks’ time. By the time the waitress came back with out meal I was sitting quietly with big fat tears streaming down my face.”
A wedding dress
A wedding photo
Ne-am despartit pe skype..
Fiecare articol din muzeu are povestea lui. Povesti de iubire esuate, care au lasat in urma lacrimi si lucruri care au fost donate de “fosti” sau de “foste”. Povesti amuzante, intrebari retorice sau puncte de suspensie.
Puteti citi o parte din acestea dand click pe poza pentru a o mari sau de ce nu, chiar live, la muzeu :). Zagrebul e un oras foarte frumos si linistit, perfect pentru un city break.
Intrarea in muzeu se face prin magazinul de suveniruri, dar curiozitatea nu ne lasa sa privim in jur atunci cand cumparam biletul. Abia la incheierea turului putem vedea si cumpara articole care ne vor aminti de Muzeul Relatiilor Incheiate.
O radiera?
Forget love – i’d rather fall in Chocolate – un mesaj dulce. Sau nu?
Vizita Muzeului Relatiilor Incheiate mi-a lasat un gust amar, de ce sa nu recunosc – insa mi-am revenit repede cu ajutorul unei cafelute buuune :).
Ce spuneti de ideea muzeului? V-ar placea sa il vizitati sau dimpotriva, l-ati ocoli daca v-ar iesi in cale?
Acum ca am vazut despre ce este vorba…nu ma tenteaza. Nu mi se pare nimic spectaculos. Radiera e faina 😉
🙂 Si mie mi-a placut mesajul radierei!
suuper postare! 🙂
nu stiam de existenta acestui muzei,dar am aflat. imi place mukt cum ai incadrat toate detaliile,pe scurt si pe intelesul tuturor.
bravo!
te pup si te imbratisez
hht://thatswhywesmile.blogspot.ro
Multumesc, Florina 🙂
Pupici!
Mie mi-au dat lacrimile, nu pot sa cred! :"> Despartirile mi se par un lucru tare, dar tare dureros! Nu cred ca l-as vizita, m-ar intrista prea tare… 🙁
Vai, Dana! Fix asa spun eu despre Auschwitz… nu vreau sa il vizitez!
Eu sincer l-as vizita, cu prietenul:)). Despartirile sunt grele, dar ideea muzeului trebuie sa recunosc mi s-a parut interesanta, cred ca cei care au avut curajul sa lase lucruri si sa isi spuna povestea ptr a fi redata intregii lumi au trecut mai usor peste.
Intr-adevar, Carmen, o idee inedita. Vedem ca toti simtim la fel, iubim, ne despartim..
Mie mi se pare un loc tare trist, nu cred ca mi-ar face placere sa-l vizitez.
Di, tocmai ce ii spuneam si Danei – te inteleg, si eu am un loc pe care nu as vrea sa il vizitez din acelasi motiv: Auschwitzul.
Uuf da, nici eu n-as vrea sa ajung acolo 🙁
Un muzeu inedit, cred eu. Trist, dar..hei, merg la spital in fiecare zi, m-as putea remonta psihic repede dupa vizitarea lui.
De la primul meu prieten am invatat sa privesc obiectele ca pe simple obiecte. In timp, raman doar amintirile frumoase. 🙂
Tu treci peste orice, te-a calit sistemul :).
Stiam doar de existenta muzeului , nu stiam ce e cu el dupa nume ma gandeam la pacturi istorice esuate , nu la povesti mai ale unor oameni simpli .Eu uana la-s vizita e altceva decat un muzeu obisnuit .
Intr-adevar, Mada, e ceva inedit si eu cred ca povestile sunt chiar interesante, in tristetea lor.
Pupici, o seara buna!
Foarte interesant muzeul 🙂 eu l-as vizita …pur si simplu din curiozitate 😉
pupici :-*
Merita, macar pentru idee 🙂
ce tare, prima oara aud de asa muzeu. mersi.pupp
Cu placere, Stella! te mai astept si in alte plimbari, cu siguranta sunt atatea lucruri noi si frumoase in lumea asta de care nu stim..inca 😀
ideea e foarte intresanta, cred ca m-as duce. iar radiera e super cool, stie ea ce stie :)).
:)) Da, chiar ma intreb de ce nu mi-am luat una 🙁
Este tare interesant, mi-ar placea sa vad aceste lucruri, fiecare cu povestea sa, insa probabil ca as iesi tare trista si pesimista de acolo….
Adina, e o experienta. E pacat sa mergi in Zagreb si sa nu l vezi, parerea mea.
Nu stiam de existenta acestui muzeu, pare interesant 🙂 nu stiu daca chiar l-as vizita, ramane sa aflu daca voi ajunge in Zagreb :)))
Imi place radiera, hihi ;))