De cand am intrat in lumea blogurilor si a bloggeritelor, am inceput sa le cunosc pe unele dintre ele si sa imi fie dragi. De aceea, am incercat sa ma implic cat mai mult in proiecte comune, sa merg la intalniri, sa le citesc si sa incerc sa aflu si lucruri personale despre ele. E frumos sa atribui la un moment dat un chip si alte caracteristici unei persoane pe care o citesti, nu?
Asa am aflat despre Secret Santa, care se organizeaza pe un grup din care fac parte. Bloggerite din cele patru colturi alte tarii se inscriu pe lista si primesc la intamplare o adresa a unei fete pe care o studiaza ceva timp (citindu-i blogul sau urmarindu-i activitatea) si careia ii trimit un cadouas.
Anul acesta am participat la a doua editie – deh, veterana de acum 🙂 – si am primit de la Julie acest cadou care m-a bucurat. Ceai si oje – ce pot sa spun mai mult? Ah, da, pot sa spun si OPI.
Si o sa le iau pe rand :), incepand cu ceaiul.
Este vorba despre Christmas Fair tea, un plic rosu cu un continut foarte parfumat.
Nasucul ne va fi incantat de urmatoarele ingrediente:
Cum arata:
Cum se prepara si cum l-am servit:
Dupa cum vedeti si pe eticheta, se pun 3-4 lingurite la un litru de apa. Eu am pus doua lingurite in ibricul de 500 ml si dupa doua trei minute am strecurat totul si am umplut doua cani de aproximativ 200 ml. In aceste momente, aroma de cocos, papaya si vanilie (mi s-au parut predominante) mi-au gadilat intr-un mod foarte placut narile. Ma gandeam ca voi savura un ceai foarte aromat!
Am adaugat o feliuta de lamaie si o jumatate de lingurita de miere si l-am servit.
..din pacate insa, aroma s-a imprastiat, iar pe parcursul consumarii ceaiului, a palit din ce in ce mai mult. Am ramas cu o cana de ceai verde, cu o aroma vaga de ceva exotic.
Mi-am indulcit supararea cu prajiturica din imagine si impreuna au mers de minune. Ii multumesc lui Julie pentru ca mi-a oferit sansa de a-l incerca!
Voi ati incercat ceaiul verde Christmas Fair tea? V-a placut?
Eu cam fug de ceaiul verde. Şi de cel negru. Că am făcut eu odată prostia să le consum seara. Ce,am putut să dorm în noaptea aia? Aşa că ritualul ma mine-i simplu: ceai negru dimineaţa (luat de la TeaWorld, eu am magazin în oraş dar au şi magazin online) iar seara înfuzie de fructe. Cu toate că am descoperit în Lidl nişte ceaiuri bune la pliculeţe. Lord Neloson se cheamă. Am avut cu măr şi tocmai am terminat unul de portocale rosii. Bune amândouă.
Să te bucuri de restul cadoului. E tare frumosă ideea asta. Făceam şi noi pe la şcoală. Mă apucă dorul.
()__() pupici si imbratisari
(> – <)
( u u ) Andreea @ http://www.blograndeea.blogspot.ro
Andreea, ce s-a intamplat cu tine si cu blogul tau?
Nu l-am incercat, dar i-am simtit din nou aroma prin intermediul descrierii tale. 🙂
Pupici
Dupa un an, iti raspund glorios – multumesc, Dee!
Doamne, cat de mult lucram in perioada aia! Acum observ ca nu aveam timp sa raspund mai deloc comentariilor voastre… 🙁
Ceai verde!!Este iubirea mea de mai bine de 3 ani..il beau mai rau ca pe apa…Iar de oje,ce sa zic…le-am vazut pe viu,sunt absolut geniale!
Bravo, sa nu renunti la acest obicei sanatos!
e de condamnat ca mi-e lene sa strecor ceaiurile de acest fel si, ca de aceea, apelez la pliculete? :))
Hah, si eu sunt lenesa. Acum am ramas doar cu doua pliculete de ceai verde si cu o cutie de ceai negru – asa ca trebuie sa ma mobilizez si sa folosesc din acesta vrac.
Asta pana cand imi ajunge comanda iherb 😉
Dragut cadoul, n-am incercat acest ceai…singurul ceai verde pe care l-am baut e cel de la Fares 😀
Carla, bea ceai verde! E sanatos!
Vreau si eu sa beau ceaiul asta cu tine!
te astept 😀
Bun.
Ador ceaiul verde :X si negru
Din ceea ce-ai descris tu aici…nop! Mie nu-mi place ceaiul de abicei, asa ca trebuie sa fie chiar deosebit ca sa-l pot bea
poate gasesc un ceai care-mi place 🙂