Dragi fete, sambata e zi “cu de toate”. Asa ca astazi vom scrie impreuna o noua fila din Jurnalul meu de calatorii. Ce spuneti?
In Ucraina am ajuns intr-o zi de octombrie. V-am povestit deja despre Kiev si despre impresiile pe care mi le-a lasat el. Urma sa ajungem la Lviv, un oras foarte frumos, al carui centru vechi face parte din patrimoniul mondial Unesco.
In Ucraina am ajuns intr-o zi de octombrie. V-am povestit deja despre Kiev si despre impresiile pe care mi le-a lasat el. Urma sa ajungem la Lviv, un oras foarte frumos, al carui centru vechi face parte din patrimoniul mondial Unesco.
Lviv, Lwow, Liov, L’vov, Lemberg – sub denumirile acestea il veti gasi, dar eu il voi numi Lviv. Pentru ca asa i-am spus cat am stat in Ucraina, pentru ca asa il identific eu.
Ei bine, Lvivul acesta este situat la aproximativ 70 km de granita cu Polonia si se pare ca a fost pentru prima data pomenit in secolul V. A avut o istorie destul de complicata, fiind sub stapanire poloneza, ucraineana, sovietica si germana. Cumva, fiecare dintre ocupatii si-au lasat amprenta. Fie in arhitectura, fie in stil de viata, fie in mod de comportare, fie in sufletul locuitorilor.
La fel ca si Kievul, Lvivul s-a incapatanat si el sa ne arate ce inseamna vreme rea. Cu ploaie si vant. Dar ne-a indulcit cu cafeaua-i proaspat macinata, cu ciocolata delicioasa si cu atmosfera de poveste. Asadar, let’s Just Lviv it ;), ca sa ii facem in ciuda vremii!
Lvivul e oras de luat la pas. Aduce un pic cu Sighisoara si strazile-i pavate; cu centrul sau cu tot imi aminteste de oraselele germane; de pilda, Koblenz. Piatra cubica, cu un aer boem, stradute nu foarte late, populate de “papusi” rusesti care vand in special dulciuri, de statui si tineri eleganti. Pare un oras care ar putea oricand sa dea o noua definitie elegantei.
Oriunde ai merge, intalnesti oameni care au timp. Au timp sa paseasca incet, cu stil, au timp sa discute cu un prieten, au timp sa se plimbe si sa savureze plimbarea respectiva.
Am intrat intr-o prima catedrala, Church of the Transfiguration (nu stiu cum sa o traduc – help?), plina ochi la ora aceea. Impresionanta!
Costumatie cu de toate 🙂
Straduta din Lviv care ne duce spre.. Muzeul cafelei; este situat in centrul orasului, pe strada Ukrainky si nu ai cum sa ii rezisti. Il vei simti, inainte sa il vezi si vei merge ghidat doar de simtul olfactiv pana acolo. Deja aveam cafea la bord, nu voiam sa mai bem, insa am intrat, macar de curiozitate. Muzeul este imens, gasiti camere cu trecere din una in alta, inclusiv un adevarat labirint la subsol. Acolo puteti merge intr-un tur al cafelei – este gratuit, si veti explora singuri subteranul. Toata “aventura” dureaza 10-15 minute si nu pot sa spun ca m-a dat pe spate.
Cafea proaspat rasnita, proaspat prajita 🙂
Tot in acest muzeu veti gasi si multe suveniruri. Nu va tenteaza cafeaua ambalate in cutii care mai de care mai dragalase? Nicio problema – cu siguranta veti gasi un magnet pe gustul vostru. Sau o vedere. Sau o carte. Sau un semn de carte. Sau o camasa traditionala. Sau o cana. Sau o bricheta.
Sau o pisicuta cu zambet, asa cum ne arata Gabi 🙂
Noi am luat vederi si magneti. Cu greu am decis care magneti sa ii punem in cosulet, pentru ca erau cel putin 100 de modele. Oamenii vor sa vanda, asa ca sunt pregatiti!
Dupa ce-am iesit din Muzeul cafelei, ne-am tras in poza :). Voiam de fapt sa va arat celebra “Casa neagra“, in dreapta, in spate. Din pacate n-am nicio fotografie a ei de aproape.
Desi era octombrie, Lvivul era plin de flori.
Straduta din centru
Piata primariei, impreuna cu turnul Primariei, in care am inteles ca se poate urca (noi nu am facut-o)
Am ajuns si la biserica Sf. Petru si Pavel. Veti observa ca Lviv este un amestec; biserici ortodoxe stau langa biserici crestine, fara ca una s-o excluda sau sa o umbreasca pe cealalta. Exista si lacase armene, care intregesc peisajul religios.
Statuia lui Taras Shevchenko (poet ucrainean):
Vizavi de aceasta piata cu statuia poetului am gasit un restaurant italian in care am servit una, alta. Fiind cu specific italian, ne-au fost aduse la masa tipurile de paste disponibile :). Totul a fost la superlativ, iar preturile au fost surprinzator de mici.
Daca tot am adus vorba despre mancare, va pot spune ca Lvivul este mult mai generos decat Kievul. Veti gasi zeci de cafenele si restaurante cu specific (chinezesc, indian etc) in centru. Preturile nu mi s-au parut mai mari decat la noi, in Centrul Vechi.
Ciocolata calda adevarata 🙂
In cartierul armenes am baut cate o cafea… sau diferite specialitati. Veti fi impresionate de cat de multe preparate si combinatii cu cafea exista in meniu!
Dupa ce ne-am incalzit, iesim iar pe stradute:
Ba e soare, ba sunt nori…
Si inevitabil, ajungem la Muzeul Ciocolatei. Asa cum va spuneam la inceput, se pare ca in Lviv se produce cea mai buna ciocolata si cafea. Orasul are traditie in acest domeniu si se spune ca era renumit in toata zona pentru delicatesele preparate aici.
Pentru mine nu a fost prima data cand am mers intr-un muzeu al ciocolatei. Imi amintesc ca am fost in Barcelona si am fost mai entuziasmata. De fapt, Muzeul Ciocolatei din Lviv este o vila cu cateva etaje. Are incorporata si o cafenea, iar de pe terasa poti vedea imprejurimile. Intrarea este libera, la fel ca la muzeul cafelei.
Sculptura de ciocolata a impresionat – nu si pe mine, care am vazut sculpturi mult mai spectaculoase in Barcelona 🙂
Un cadou inedit 🙂
Nu e prea fabuloasa privelistea de pe terasa.. nu?
O arhitectura interesanta 🙂
Mi-am luat si eu cioco, mai mult de pofta – cred ca am dat 10 lei pe o bomboana :). Sunt extrem de scumpe si poate ca nu am facut eu alegerea potrivita – ce am luat nu mi s-a parut deloc deosebit.
Si cum ne invarteam noi pe acolo, am inteles ca de fapt in ziua aceea incepea Festivalul Cafelei si Ciocolatei 🙂 I-auzi: eram omul potrivit la momentul potrivit!
Comerciantii n-au tinut cont de vremea de-afara si au inceput sa isi expuna marfa:
Pe o alta straduta, in partea dreapta a Muzeului de ciocolata, dam peste un targ. De la margele de plastic, la papusi rusesti (influenta!) la ii si magneti, gasiti de toate. Timp si chef de cautat comori sa aveti! Preturile se pot negocia, asa ca veti face si un pic de economie. Eu am mai luat un rand de magneti de aici 🙂
Am ajuns si la Teatrul National.
Si-a iesit soarele..
Ultimul obiectiv pe care l-am vazut a fost Biserica Bernadina.
In cele doua zile (aproape intregi), am avut putin timp la dispozitie pentru a descoperi Lvivul. Stiu. Mai ales ca frigul si-a facut si el simtita prezenta si nu am putut explora timpul disponibil la maximum. Insa consider ca Lvivul este un oras care merita vazut. Merita sa va pierdeti pe stradutele lui si sa savurati dulcele oras de la rascruce, atat de discutat in trecut.
Ce spuneti, va tenteaza?
Va pup si va trimit un zambet – multumesc ca ati descoperit impreuna cu mine o noua tara!
Sper ca v-a placut Ucraina, vazuta si povestita prin ochii mei verzi :)!
Ce minunatie! Ca tot vorbeam de Moscova ultima oara: am aflat ca tarom a introdus curse Bucuresti-Moscova direct si preturile sunt de la 99 de euro. AM facut eu o simulare si in aprilie costau vreo 200 de euro. Accepatabil…acum ne mai trebuie viza si putem sa mergem.
Oh, scump nu e de ajuns din cate spui 🙂 Dar nu stiu ce preturi sunt acolo.. si am asa un feeling ca nu sunt foarte ieftine. E de cercetat si vizitat vara! 🙂
eu in ucraina am fost o singura data la munte, la bukovel… statiunea f frumos amenajata, partiile ok, peisajele de vis, dar serviciile deosebit de proaste la ce preturi aveau. mie nu mi-a lasat o impresie placuta, dar mi-am propus ca la un moment dat sa ajung si prin alte orase, mai ales la kiev…
Diana, pe unde am fost (cafenele, restaurante) au fost chiar draguti. Insa cu noi erau mereu localnici si cred ca asta a schimbat situatia 🙂
Kievul merita!
De placut ti-a placut,dar nu te-a inpresionat cu nimic,se simte in povestirea ta,oricum postarile din calatorii sunt preferatele mele,tu scrii frumos,si merita sa te insotim si in locuri mai putin exotice!
Mihaaaa, eram racite cobza! Iar vremea.. vezi cerul? A fost rea, tare rea cu noi si in Lviv!
Multumesc ca imi esti alaturi 🙂 conteaza mult pentru mine!
Parca simt miros de cafea ! Oras frumos si adevarat ca parca seamana cu Sighisoara !Eu asa am perceput orasul din povestirea ta ,de altfel frumos scrisa ! Mihaela 🙂
Cafea proaspat rasnita, draga mea, transformata in cafea fierbinte. Mmm! Daca n-ar fi ora 21, acum as pune de-o cafeluta.
Te pup, multumesc pentru comentariu 🙂
garantat ma tenteaza :). cred ca am mai spus asta de cateva ori :)).
Tu esti pasare calatoare; iti dau idei pentru vara 🙂
Foarte dragut!:) Pe mine pozele cu cafea ma rascolesc rau de tot ;)))♥
Lorena, atunci ar trebui sa mergi si pana acolo, sa vezi totul live 🙂
Foarte frumoase locuri cu acele stradute si cladiri – cu iz medieval si cu oameni imbracati in costume de epoca 🙂 chiar aduce cu Sighisoara, iar noi amandoi suntem mari iubitori ai acestui frumos oras <3
Iar cu atatea dulciuri mi-ai facut asa o pofta :X si cate sortimente, foaarte tentante!
Multumim si pentru aceasta calatorie minunata, pupici!
Vai, Di, daca luam cate o bomboana din fiecare sortiment dadeam faliment si ieseam pe-o parte pe usa :))
E un loc frumos!
Foarte frumos orasul, pisicuta zambitoare e foarte dragalasa 🙂
Aveau multe dragalasenii de astea, Macy 🙂
Daaaa, iar multe poze, iar ma faci sa vreau sa ma teleportez acolo..in Lviv acum! :))
Ce frumos arata cladirea cu balcoanele acelea simpatice! Mi-a plouat in gura cand am vazut pastele si bomboanele de ciocolata. Muzeul de cafea arata foarte bine, dar eu cred ca as lesina de la miros daca i-as calca pragul :))
Te pup,
Catalina
http://www.ebonyvintage.blogspot.com
Cata, nu suporti cafeaua sau de ce spui asa?
hmmm nu ai parut prea entuziasmata in postul tau 😀 dar.. am aflat cateva chestiute noi despre iubitul meu Lviv. Prima oara am mers in Lviv in mai anul curent si mai planuiesc o calatorie in iulie..stii ce m-a tentat la Muzeul Ciocolatei am vazut doar superba terasa de jos de la intrare nu si terasa de sus (presupun ca este una dupa pozele tale) …imi zici si mie cum ai ajuns acolo? Mersi mult….
Buna 🙂
Adevarul e ca din excursia asta ne-am intors toti raciti bocna si cred ca m-a influentat un pic vremea.. 🙂
Am urcat pe terasa, este deschis tuturor. Sau cel putin, era 🙂
Ah, am uitat: ma bucur ca ai aflat noutati 🙂 daca ai completari, le astept cu placere.