Dragele mele cititoare,
8 martie e o zi care va ramane mult de-acum inainte in gandurile mele. Pentru ca asa cum ati vazut pe pagina de Facebook a blogului, pe 8 martie ne-am mutaaaat pe un nou domeniu. De astazi inainte, cand veti tasta (www.)AdinaArustei.Ro, veti ajunge in coltisorul meu mov, unde va asteptam cu drag eu si DeeDee :). Veti gasi aceeasi voie buna, acelasi tip de articole si aceleasi zambete de zi cu zi. Sper ca ma veti urmari si pe noua adresa si ca vom duce mai departe, cu drag, AdinaArustei, ca si pana acum.
Este un pas important in cariera mea de blogger si sper sa fie si unul inspirat.
Si daca tot am facut-o si pe asta, ma gandeam mai devreme ca niciodata nu am scris pe blog despre cum a luat nastere el. Mi-e drag sa povestesc despre blogul meu, despre “De ce blog?” si despre “From Meg with Love”. Este parte din viata mea si nu am stiut ca va deveni asa.
Prima postare am scris-o intr-o zi fierrrrbinte de vara. Pe 2 august 2011 mai exact. Stiu ca si in Romania era fierrrrrrbinte rau ziua de 2 august, insa eu ma aflam pe vremea aceea in Malaezia. Da! Blogul meu a luat nastere la mai mult de 10.000 km de tara. Eram deja de vreo doua luni in Asia si citeam mereu blogurile de acasa – mi-era dor de graiul nostru, de romani, de Bucuresti. Mereu am trait cu dorul de “acasa”.
Malaezia a fost pentru mine o schimbare radicala. A fost o lectie de viata, in care a trebuit sa ma obisnuiesc sa traiesc intr-o societate in care valorile erau diferite; in care femeile purtau val, iar copiii ma priveau insistent, mirati de existenta mea.
Nu v-am povestit niciodata despre experienta mea acolo. Luni de zile colorate, intr-o lume noua. De la clima umeda si pana la soparlele geko care se incapatanau sa fuga pe tavanul camerelor, pana la oameni si traditii.
Imi amintesc ca am ajuns intr-o dimineata, pe la 5, si eram data peste cap din cauza fusului orar. Am adormit pe la 12 si m-am trezit la 22. In avion motaisem.. mai mult am foit consola celor de la Turkish Airlines si mai apoi a celor de la Malaysian Airlines. Pe al doilea segment de zbor am incercat “nasi ayam”, felul traditional de mancare. Pe care urma sa-l iubesc si sa il consum aproape zilnic. Este vorba despre un orez preparat cu lapte de cocos, tare parfumat.
Cum sa mai dormi, Adina, daca abia te-ai trezit? Am explorat imprejurimile pe bicicleta, cu ochii in patru, pentru ca se circula pe partea dreapta. Ma gandesc ca am fost inconstienta, mereu mergeam mai departe de casa, dornica sa vad casele vecinilor, stilul de viata si zambetele lor. O fi Thailanda tara zambetelor, insa pentru mine, e detronata de Malaezia.
Am gasit o Kuala Lumpur (capitala) plina de oameni grabiti si de benzi supraetajate; o Kuala Lumpur dornica de turisti; o Kuala Lumpur fascinanta.
Locuitorii Malaeziei nu sunt majoritari malaezieni, cum ne-am astepta, ci sunt chinezi sau indieni. Malaezienii puri sunt sub 25% – ce ciudat, nu e asa?
Sunt prietenosi, zambesc mult si traiesc modest. Nu i-am vazut impresionati de masini sau lux – fericirea se traduce altfel pentru ei.
Cele mai frumoase momente au fost atunci cand ieseam in oras iar oamenii, trecatori obisnuiti de pe strada, ma rugau sa fac o poza cu ei. Eram asa alba si blonda in comparatie cu ei, incat eram ceva neobisnuit. Odata m-a prins un grup de tineri din Indonezia, veniti in vizita la turnurile Petronas si m-au rugat sa facem poze. O ora a durat toata distractia – au prins curaj si-au venit cate unul, cate doi, cate trei. Aveam momente in care intram intr-o incapere sau intr-un magazin si toate privirile se indreptau catre mine. Ochi mirati, intrebatori. Copiii erau cei mai haiosi – imi amintesc ca pe unul il tinea tatal sau in brate si cand a dat ochii cu mine, i-a cazut efectiv acadeaua din mana si-a zambit fascinat. Ce mai, eram o printesa Disney in toata regula pentru el! 🙂 De multe ori mi s-au pus si copii in brate pentru poze. Ce amintiri.. 🙂
In Malaezia am purtat val. Din proprie initiativa – devenise obositor sa fiu magnet de priviri si am invatat sa imi acopar capul.
Oh, sunt atat de multe de povestit! Rascolesc acum cu mainile goale toata perioada aceea.
In Malaezia am gasit pentru prima oara produse Essence si le-am adus fetelor din tara – pe atunci putine erau cele care aflasera de acest brand. Tot ojele Essence sunt printre primele despre care am vorbit pe blog. Strabateam zeci de kilometri pana in Suria KLCC (un mall extraordinar, aflat la baza turnurilor gemene Petronas) pentru a ma zgai la standurile lor. Mereu gaseam cate ceva nou. Tot acolo am vazut si produse Crabtree & Evelyn, care abia anul acesta au aparut pe piata din Romania.
Turnurile Petronas, Kuala Lumpur, Malaezia
Sunt foaarte multe de spus – imi amintesc ca am si scris un jurnal cat am fost acolo. Din pacate nu l-am gasit acum, probabil nu este pe acest laptop. In orice caz, nu vreau sa va zapacesc cu amintirile mele. Daca sunteti curioase, puteti afla mai multe despre Malaezia vazuta prin ochii mei in Jurnalele de calatorie.
Inchei aceasta postare urandu-va “Bun venit!” pe noua pagina si trimitandu-va multe ganduri bune si zambete. Sa aveti o duminica frumoasa!
Inchei aceasta postare urandu-va “Bun venit!” pe noua pagina si trimitandu-va multe ganduri bune si zambete. Sa aveti o duminica frumoasa!
Sa stii ca ai reusit sa transmiti prin postarea ta cat de bine te-ai simtit in Malaezia:) Chiar si eu am ramas fascinata si parca-parca mi-ar placea sa vizitez tara asta;)
Claudia, ma bucur mult ca am reusit asta! Eu recomand tuturor sa calatoreasca – pentru mine e ceva deosebit si mereu o sa imi doresc sa imi bag nasul in viata altor tari si nationalitati. 🙂
Felicitari Adinush drag! Sunt sigura ca o sa ai parte de aceiasi cititori entuziasti si pe noul domeniu :*
Multumesc, sustinatoarea mea infocata, ca-mi esti alaturi :*
Ca de obicei, mi-ai cam umezit ochii! Spor si bafta si de acum incolo!
Aw <3
Multumesc, draga mea!
Să vă fie de bine în noua căsuță, Adina!
Vreau în Malaezia, ce să mai mai! Colega noastră din blogosferă, Ramona (Ramy/s Blog), spunea că are această destinație pe wishlist. Acuma, m-am așezat și eu la coada doritorilor s-o viziteze :D. Te pup!
Aurora, tot eu oi fi molipsit-o? 😀
AStept impreii 😉
Pupici!
Succes în tot ceea ce faci! :*
Multumesc mult, Dami! :*
Felicitari pentru schimbare! :*
Eu te voi urmari cu drag, ca si pana acum, chiar daca nu comentez prea des, dar postarile tale ma binedispun mereu, nu stiu de ce 🙂
Camy, ma faci sa zambesc, iti multumeeeeeeesc! 🙂
Felicitari pentru domeniu! Fascinanta incursiunea in Malaezia, nu mi-am dorit niciodata sa ajung acolo … pana sa citesc randurile tale 😀
Alina, as pleca si maine.. merita! 🙂
Multumesc!
ce frumoasa poveste, ca de obicei! 🙂
spor si o primavara frumoasa!
Multumesc, Diana!
La fel si tie, multe bucurii!
Congrats, honey :*
Multu, corazon :*
felicitari pentru noua casuta! si ma bucur ca ne-ai povestit lucruri interesante :).
o sa modific in blogroll adresa blogului tau ;).
Multumesc, Alinuta 🙂
Pupaciuni!
Astept sa imi povestesti mai multe la un suc. Saptamana viitoare plec acasa, dar dupa ce vin, trebuie sa ne vedem. :* Te pup.
Ahaaaaa, atunci ma pregatesc sa-mi scutur de praf amintirile! 🙂
Felicitari Adina, ma bucur mult pentru acest pas inainte. Postarea asta a fost emotionanta si ca de obicei am sorbit fiecare cuvant. Bravo!
Multumesc, Gabriela! Mereu mi-ai fost alaturi, multumesc, multumesc, multumesc! :*
Multe felicitari pentru acest pas, deoarece este un pas frumos in viata unui blogger. Pupici
Multu, Macy!
Pup si eu!
Felicitari pentru acest pas important din cariera de blogger!
Ce frumos ai povestit despre Malaezia! Mi-a placut mult de tot.
Dorina, multu mult! Ma bucur ca am scris frumos – mi-a zis si prietena mea asta, dar am banuit-o de subiectivitate :).
Am ramas cu inima zburdand…
Cu inimile <3
Stii ca iti scriam foarte des pe vremea aia.. :-<
Foarte frumoasa povestea 🙂 tare-mi place cum stii mereu sa ne povestesti!
Eu iti doresc mult succes in continuare si sper sa ramai la fel de vesela mereu! 🙂
Pupici tie si la DeeDee :*
Di, multumesc din suflet!
Puuuup mult!
Foarte interesant ceea ce ne povestesti, Malaiezia e tara musulmana? Hmm…daca nu sunt indiscreta ce ai facut acolo, ai lucrat ?
Succes in cariera de bloger!:)
Roxana, multumesc!
Am si lucrat, m-am si plimbat 🙂
Felicitari pentru noua casuta! 😀
Multumesc, Dee :*
Felicitari pentru noua casuta! Sa va fie la fel de bine ca pana acum.
Elena, multumesc din suflet de urare!
Felicitari pentru acest pas important!
Frumoasa povestea ta, sunt sigura ca a fost minunat in Malaezia, se simte acest lucru din randurile tale!
Multumesc, Andrea!
Casuta nouuaaa, felicitari :* sa ai multi cititori si in continuare!!
Interesanta povestea aceasta, nu m-as fi gandit niciodata ca ai scris prima postare de la asa mare departare de tara 🙂
Mult succes in continuare, intotdeauna mi-a placut cum scrii si te voi urmari cu drag in continuare, chiar daca nu prea mi-am mai facut simtita prezenta prin comentarii…eu sunt tot aici :* te pup!
Felicitări pentru noul domeniu și la câți mai mulți cititori!
Trebuie să stau să citesc toate jurnalele tale de călătorie. Mă bucur că ați rupi din timp să le scrii. Călătoriile sunt experiențe personale, din care fiecare învață atât de multe. Ce experiențe de viață! E frumos că ai ocazia să călătorești mult.
2 august,Malaezia
2011
ne-am amintit repejor,că doar te citim cu interes,nu?! 🙂 pup fata frumoasă și călătoare 😉 DeeDee unde rămâne când pleci??
Rosia Victoria: uite cine stie! 🙂 Asa e, Victoria 🙂
Porumbei Albi Teleorman: Rodi, DeeDee ramane pe la prieteni, rude.. cine mai doreste, cine mai pofteste :)).
Te pupam si mieunam 🙂
🙂 și noi mieunăm pt că e perioada aia…știi tu…love is in the air 😉 adulmecă florile,își lipește boticul de ele și închide ochișorii,nu mai are poftă de mâncare,ce să-ți povestim?! e copleșit de Love,plutește :)) <3
frumos, mi-a placut… mi-a retinut atentia pana la sfarsit. ma fascineaza stilul de viata pe care ai avut ocazia sa il traiesti. dar mai bine nu dezvalui din postare, ci ii las pe cititori sa afle mai multe, pentru ca merita din plin.
Porumbei Albi Teleorman: auchhh! pai de ce nu faceti o vizita la veterinar? 😀
Anca Vrinceanu: multumesccc :).
suntem prea mici,draga mea,la prima iubire abia 😉 nu e trist să intervenim de-acum?! 😉
Porumbei Albi Teleorman: aoleu… :)) DeeDee n-a apucat-o, am intervenit inainte 🙂
ups…și totuși ar fi fost atââât de frumooos!!!!!! 😀
Porumbei Albi Teleorman: eh, prea tarziu.. dar ma cunosc, n-as fi vrut sa mai dau puiutii :)))