Bună dimineaţa, bună dimineaţa, bună dimineaţa!
După cum mă cunoaşteţi, când încep cu un astfel de salut, urmează un articol special, în care nu vă vorbesc despre cosmetice, oje sau târguri, ci despre lucruri speciale pentru mine.
Aşa şi astăzi: vreau să vă povestesc despre experienţa pe care am avut-o ca participantă în cadrul celei de-a treia ediţie a #priNeamţ. Lăsăm un pic deoparte călătoria mea prin România – vă promit că următorul episod va apărea sâmbăta viitoare – pentru că am multe lucru frumoase de povestit şi multe fotografii deosebite în acest articol!
V-am spus câte ceva despre această invitaţie încă din prima zi în care am ajuns în Piatra Neamţ şi aşa cum am promis atunci, revin cu detalii. Oh, şi câte am de povestit!
Voi începe prin a vă spune că m-am simţit de-a dreptul onorată să fiu invitată de către Alex Filip la acest eveniment. A fost prima recunoaştere “oficială” a părţii de travel (Jurnalele de călătorie) pe care o am ca secţiune pe AdinaArustei şi m-am bucurat că s-a întâmplat aşa.
Numai că… după ce am acceptat, şi momentul plecării a început să se apropie, au început emoţiiiiiiiiiiiiiile.
După drumul parcurs cu una dintre maşinile pe care Auto Boca ni le-a pus la dispoziţie, am ajuns la Central Plaza din Piatra Neamţ, ne-am cazat şi în sfârşit, m-am odihnit. Cei aproximativ 350 de km din Bucureşti până la destinaţie s-au ascuns rapid în noapte, mai ales că am avut o companie foarte faină şi un şofer tare drăgălaş.
Prima zi a fost dedicată conferinţei în care accentul a fost pus pe cele mai noi informaţii despre promovarea online a turismului românesc şi despre transformarea clienţilor deja existenţi în clienţi fideli.
Mă gândeam că şase ore de conferinţă vor trece ca melcul, însă subiectele şi modul de abordare m-au acaparat şi nu mi-am dat seama cum a trecut timpul.
Zilele următoare au fost dedicate infotripului, care a avut scopul de a promova valorile naturale şi culturale ale municipiului Piatra Neamţ şi ale judeţului Neamţ la nivel naţional şi internaţional, prin includerea obiectivelor turistice ale zonei într-un tur ghidat, special creat pentru delegaţia de bloggeri din care am făcut parte. Accentul a fost pus pe zona muntoasă a judeţului, subiectul principal fiind masivul Ceahlău.
În prima zi a acestui info trip am (re)descoperit Piatra Neamţ. Un oraş curat, liniştit, pe care l-am luat uşor uşor la pas.
Am mers prin piaţa centrală, am descoperit turnul lui Ştefan cel Mare şi-am urcat suuus (eu de trei ori, ca să fiu sigură că nu pierd nimic :)).
Alături de cei doi Vlad ai grupului 🙂
Şi-un selfie cu o parte din grup (nu uitaţi că am fost peste 60 de bloggeri, 40 români, iar restul din afara ţării), ca să ne credeţi că am urcat până la ceas! 🙂
Maimuţica la a treia urcare, pheeew
Foto credit: Dragoş Asaftei
Seara a fost rezervată Filmului de Piatra. Am ajuns cu telegondola suuus (să nu cumva să rataţi o plimbare dacă ajungeţi în Piatra!) şi am petrecut timp foarte fain în compania localnicilor şi a celor din grup. Ne ştiam de două zile teoretic – practic, am simţit un vibe care a topit orice unitate de timp.
Imagini de #priNeamt:
La ceas de seară:
În ziua următoare am vizitat Cheile Bicazului, Lacul Roşu, barajul Bicaz, mănăstirea Pângăraţi. viaductul Poiana Largului şi am avut două puncte de belvedere: Bisericani şi Hangu.
Puncte de belvedere, spuneam? Iată suflarea bloggăricească la treabă :))
Foto credit: Ivo Bobal
foto credit: Marius Sescu
Seara am fost cazaţi în Durău la Hotelul Bistriţa, un loc foarte primitor şi frumos amenajat. Dacă ajungeţi în Durău, vi-l recomand cu drag!
Ei şi dacă tot ne-am cazat, am tras aer în piept: urma partea mai dificilă a evenimentului, şi anume urcarea pe Ceahlău. Traseul de urcare a fost spre cascada Duruitoarea, urmând ca seara să o petrecem la Cabana Dochia. A doua zi urma să coborâm pe traseul Fântânele. Opţional, eram invitaţi să urcăm pe vârful Toaca.
Buuuun.. şi am pornit la drum. Echipaţi cât de cât corespunzător şi cu multă voie bună. Am mers ce-am mers.. până când am început să urcăm. Păăăăăăăi stai aşa, că eu nu am mai făcut asta niciodată! Sau am mai făcut un traseu când eram mic copil, dar eram sprintenă la vremea aceea :). Şi tot urcam.. cu limba de un cot.
Foto credit: Alin Popescu
Trebuie să recunosc ca a fost o provocare pentru mine, pentru că mă aşteptam să fie mai lină panta. Însă dacă am intrat în joc, nu era chip să mă dau bătută! Când am ajuns la Duruitoarea, am concluzionat că fiecare “-Hai, Adina, nu te prosti, poţi!!” spusă în gând a meritat. A meritat cu vârf şi îndesat!
După ce ne-am tras sufletul aici, ne-am continuat drumul. Rangerul ne-a spus că urmează o parte mai grea un pic, însă de această dată nu m-am mai întrebat dacă pot să continui. EVIDENT că pot – şi o să puteţi şi voi! – pentru că am ajuns până la Duruitoarea. Orice ar fi, mergem mai departe! În plus, ştiu eu că în zona subalpină cresc afine.. şi eu nu am cules niciodată afine – asta dacă le excludem pe cele din Obor.
Într-adevăr, traseul este mai greuţ, însă momentul în care am ajuns pe platou mi-a adus în suflet bucurie imensă. În primul rând, peisajul îţi ia respiraţia! În al doilea rând, reuşisem să ies din zona mea de confort şi să urc. Şi unde mai pui că am văzut afine şi merişoare, exact aşa cum îmi doream!
Cred că m-aş fi supărat rău, rău pe mine dacă nu aş fi urcat.
Am reuşiiiiit, suntem susss!
Foto credit: Dragoş Asaftei
Am ajuns şi la cabana Dochia, am mâncat, am stat un pic şi.. ce credeţi? Am decis că vreau şi eu să urc pe vârful Toaca! Daaa, bineînţeles! Oricât de greu mi-a fost să ajung până acolo, nu am vrut sub nicio formă să stau cuminţică. Şi dă-i şi urcă iar..
Cândva existau scări pentru a urca pe vârful Toaca. Acum însă nu mai sunt practicabile. Dacă vi se pare greu şi o să vă intrebaţi dacă merită să urcaţi până acolo odată ajunşi la Dochia, vă spun eu: Daaaaaa! Peisajul este superb, eşti deasupra tuturor, eşti în natură, natura e la tine şi tu eşti într-un final natura.
Pe vârf, la 1904 m, la apus de soare
Foto credit: Dragoş Asaftei
A doua zi am coborât pe la cabana Fântânele şi am reuşit să mă pricopsesc c-o mică febră musculară. Am perceput-o ca pe un trofeu, nu m-am supărat deloc pe ea. Ba chiar m-am mirat că urcarea nu mi-a lăsat niciun semn 🙂
Foto credit: Alin Popescu
Dacă nu v-am convins încă de frumuseţea Ceahlăului, vă las o ultimă fotografie şi un timelapse:
Foto & timelapse credit: Dragoş Asaftei
Am revenit la Hotelul Bistriţa din Durău şi am avut parte de o seară incredibilă, cu foc de tabără şi voie bună. Multă! Cred că “voie bună” ar putea fi un adjectiv caracteristic fiecărei zile de #priNeamţ.
Foto credit: Vlad Ilaş
În ziua următoare ne-am îndeptat spre casa memorială Mihail Sadoveanu, Mănăstirea Neamţ şi Parcul Natural Vânători Neamţ. Ne-am oprit şi la casa meşterului popular Vasile Găman şi am reuşit să vedem şi zimbri la Rezervaţia de zimbri Neamţ.
Aşa arată ai mult de 40 de oameni fericiţi
Foto credit: Vlad Eftenie
Şi aşa arată două pisici fericite 🙂
Şi aşa arată Adina şi Bogdan.. la poveşti
Şi în această seară am avut parte de un alt foc de tabără, presărat cu alte poveşti
Foto credit: Alin Popescu
Trebuie să vă spun că nimic din ce v-am povestit mai sus nu ar fi fost posibil fără sprijinul Petrom, sponsor principal al #priNeamt.
Foto credit: Alin Popescu
***
#priNeamţ a fost mai mult decât o plimbare sau un eveniment cu şi pentru bloggeri. Au fost locuri frumoase, însă au fost oamenii care au contat foarte foarte mult pentru mine. Au fost Vlad, Adi, Ivo, Alex, Toma, Bogdan, Dan, Carmina, Ovidiu, Grigore, Sveta, Alexandra, Marius, Lia, Sorin, Dinu, Vlad, Attila, Alin, Dragoş, Adi, Cris, Marius, Maria, Florin, Adi, Tudor, Deea, Flora – numele lor l-am scris dintr-un foc – şi încă nu am reuşit să îi enumăr pe toţi. Au fost oameni calzi, deschişi, frumoşi, interesanţi, care au făcut ca #priNeamţ să capete o nuanţă aparte, nouă, care şi-a făcut rapid loc în sufletul meu. Am venit acasă încărcată de energie pozitivă, cu gândul că am trăit o experienţă incredibilă. Mă înclin!
***
..Mă uit la tot ce am scris şi parcă nu am scris nimic, parcă nu am reuşit să vă transmit nici măcar un sfert din bucuria experienţei.. Însă închei, spunându-va că, pe scurt, evenimentul de mai sus poate fi povestit ca…
5-11 septembrie 2014. Tot ce-a fost de văzut #priNeamt – ediția a III-a a celui mai important eveniment dedicat promovării în mediul online a unui județ din România. Mai multe detalii pe http://goo.gl/Lw8mzy Organizator: Eventur Bucharest. Powered by Petrom Romania. Parteneri principali: Autoritatea Națională pentru Turism, Consiliul Județean Neamț, Primăria Piatra Neamț, Hotel Bistrița din Durău, Blue Air și Autoboca Rent-a-car.
Vă pup şi vă trimit un zâmbet!
***
Pentru a fi la curent cu toate noutăţile de pe blog, mă puteţi urmări prin GFC (dreapta – Membri de Onoare), pe Facebook, Twitter, Instagram, Bloglovin şi imi puteţi scrie pe AdinaArustei(at)gmail.com!
Ba ai reusit, Adina! Crede-ma, am simtit toata extraordinara bucurie, frumusetea si ineditul experientei, anvergura acesteia! Cu mult drag am citit, participand afectiv! Te felicit pentru participare, sunt sigura ca a reprezentat mult pentru tine ca blogger, cat si pentru dezvoltarea ta personala! Pe toti cei implicati ii felicit – indiferent de rolul pe care l-au avut in cadrul acestui foarte frumos proiect!
Hugs!!!
Ilda
Lavender Thoughts
Ilda, draga mea, ma bucur ca am reusit! Am incercat, am incercat si iar am incercat. Dar si tu esti foarte deschisa si stii sa prinzi orice vibe, orice emotie, orice sentiment.. ca de obicei, o prezenta draga pe blogul meu.
Te pup!
Superb. Chiar asteptam articolul si l-am citit cu mare drag. Eu pe Ceahlau am urcat de 3 ori pana acum si stiu cat de frumos e asa ca citind parca am inspirat si eu un pic aer de munte. Puuup
Ia uite cine mi-a scris 🙂
Nu stiam ca ai urcat.. de fapt, tu esti mai aproape, nu am de ce sa ma mir. Bravo 🙂
Va puuuuuuuuuuuuuuup cu draag pe toti 🙂
Cat de frumos ai scris! Nu te-ai lasat deloc batuta in urcarea muntilor:). Eu cand merg la munte si aud de urcat dau inapoi:-)) cu chiu cu vai mai urc, si imi dau seama la sfarsit ca a meritat.
Multu, Carmen! Pai se putea sa ma invinga muntele? Nuuuuuu, niciun traseu nu ma poate opri! 🙂
A fost o experienta frumoasa. Unele din fotografii le-am vazut si pe facebook. Chiar asteptam o descriere a experientelor petrecute.
E o zona frumoasa. Mi-a placut imaginea cascadei si mi s-a parut ca are o cadere destul de mare, eu fiind obisnuita cu cascada Urlatoarea 🙂
De asemenea, cred ca ati avut experiente placute cu telegondola 🙂
Felicitari si pentru reusita!
Anca, multumesc, multumesc, multumesc! A fost ceva deosebit intr-adevar, mi se pare ca m-am intors ieri de acolo.. asa proaspete sunt amintirile si senzatiile.
Te pup!
Foarte tare proiectul, ma bucur foarte mult ca ai facut parte din el. De fapt, nu se putea sa nu faci parte, orice iti cieste "Jurnalul de calatorii" cred ca e de acord cu mine. 😀 Pozele sunt senzationale si experienta in sine minunata. Pupici
Alexandra, multumesc mult pentru apreciere! Da, m-am bucurat ca am fost descoperita! 🙂
Te pup!
Chiar eram tare curioasa sa aflu mai multe despre eveniment dupa ce am vazut pozele de pe facebook in saptamana respectiva. Ca de obicei poze superbe si povestiri care te fac sa-ti iei valiza si sa te duci si tu in explorarea zonei.
Gabriela, atunci astept poze cu tine pe Toaca! 🙂 Chiar e o evadare care merita facuta macar o data in viata!
Foarte frumoasa experienta si ai vizitat locuri frumoase din Romania <3
Pingback: Produse consumate #15.1 | AdinaArustei.ro
[…] să îl consum cam pe jumătate şi apoi să îl uit în hotelul în care am fost cazată la întâlnirea bloggerilor #prinNeamt. Mi-a plăcut foarte mult şi mi-a lăsat părul curat, cu un aspect frumos. Nu mai folosisem de […]