Sper că vă face plăcere să vorbim din nou despre bunătăţi culinare! Mai ales că de când am povestit despre produse culinare consumate #4 am îndrăznit să încerc mai multe, unele chiar perfecte pentru anotimpul în care ne aflăm. Iar altele… nu spre nuuuuuuuu!

Şi dacă am dat din casă încă din prima frază, haideţi să începem cu…

• suc din mere Profructta, 100% natural. Am cumpărat de multe ori acest sortiment pentru că nu mi se pare atât de dulce precum altele, de la alţi producători. Nu de puţine ori mi-am început dimineaţa cu un pahar de suc din mere (culese cu grijă) rece. Şi intenţionez să mă aprovizionez cu mai multe sticle, mai ales că există şi variantele cu pere şi fructe de pădure.
• sorbetul de mango de la Mega Image, marca Delhaize e… delicios. Conţine 45% piure de mango (ce să vezi! cât îngheţata La Strada), însă marea diferenţă e că preţul acestei cutii este de până în 15 lei pentru 450 grame, iar acelaşi preţ îl plătim la La Strada pentru… o cantiate mai mică. Mult mai mică (gataaaa, nu sunt răutăcioasă! Ştiţi cutiuţele lor, nu insist). Cert e că vă recomand sortimentul, iar dacă nu sunteţi neapărat fane mango, găsiţi şi varianta cu zmeură, lămâie (sau lime?) şi căpşune parcă. Eu voi reveni la cea cu mango cu prima ocazie în care ajung la Mega, pentru că pe lângă faptul că îmi place să îl consum ca atare, pun şi câte o lingură-două în smoothie-uri. Yum!

• să ne răcorim mai departe cu gama de sucuri naturale Bun de tot de la Dacia Plant. Înainte să mă certaţi că nu am spălat sticlele, vă spun că intenţionat le-am lăsat aşa, pentru ca voi să vedeţi culoarea şi consistenţa sucurilor. Acum c-am lămurit-o, vin şi cu impresiile! Am luat vreo 20 de sticle din acestea, mai mult cu gândul la nectarul de caise. Din păcate, niciunul dintre produse nu m-a dat pe spate şi cred că şi acum, la vreo 3 luni de la plasarea şi primirea comenzii, mai am încă o sticlă în frigider. O sticlă de nectar din gama Bun de tot costă cam 5 lei (250 ml), dar au avut ei o promoţie ceva (20% reducere la comandă la abonare şi încă vreo 15% cred că a fost), aşa că pentru 2 lei şi ceva pentru o sticlă, am spus că merită o şansă. Descrierea (fară zahăr, faptul că sunt bio) a sunat foarte bine, de aici şi baxul întreg comandat.
  Nectarul de zmeură m-a ţinut deoparte prin culoarea sa, aronia era cam acrişoară, piersica ok, afinele… mai mult aduceau a sirop, nu mi-a plăcut consistenţa. Şi uite-aşa, bun de tot a însemnat pentru mine o dată-n viaţă. Totuşi, am vrut să vi le prezint – poate sunteţi în căutarea unor astfel de produse şi voi decideţi să le daţi o şansă.

Şi acum să trecem la partea dulce a articolului, pentru că nu e aşa – viaţa fără dulce e trist!

• Ciocolata Casino e o veche prietenă de-a mea, pe care am cunoscut-o cât am locuit în Franţa. Acolo există supermarketuri cu acest nume, însă în România găsim brandul tot în reţeaua Mega Image. Este o ciocolată neagră cu un strat generos de cremă de mentă (un fel de After eight, însă mult mai gustos), are 150 de grame şi costă până în 8 lei. Un super preţ pentru un super produs! Îmi iau din când în când câte o tabletă – nu de alta, dar dacă aş avea zilnic în casă, m-aş tine de capul ei până aş da-o gata şi nu e ok :). V-o recomand dacă sunteţi fane ale combinaţiei cioco şi mentă răcoritoare!
• Ciocolată Cachet cu scorţişoară. Deşi înclin mai mult către ciocolata neagră, pe aceasta cu lapte am luat-o mai ales datorită prezenţei scorţişoarei. Nu am mai încercat până acum o astfel de ciocolată şi deşi mi-a plăcut gustul, nu o voi cumpăra din nou pentru că are foarte mult zahăr. Dar merită încercată, mai ales pentru parfumul şi gustul adus de scorţişoară amestecului. A costat în jur de 8 lei şi am găsit-o alături de alte sortimente Cachet într-un supermarket local.
• În acelaşi supermarket am găsit şi rahat cu aromă de pepene galben. Probabil 0,01% aromă, însă destul de parfumat şi aromat. Este un sortiment grecesc, moale (uneori găsesc rahat tare ca piatra, iute ca săgeata), pe care l-am mâncat aşa, fără a-l folosi în prăjituri sau cozonac. Bunuţ, dacă sunteţi interesate de gustul pepenelui galben. Oare cum se simte în cozonac?
• Dulciurile E. Wedel au fost mult timp prezente în frigiderul meu. Asta pentru că am făcut cunoştinţă cu ele în 2010, când am fost în Polonia, şi pentru că am înnebunit atunci un prieten cu “oaaa, cât de faine sunt dulciurile voastre!!” mi-a adus o sacoşă când a venit în vizită. Ce să te faci, Adina, cu atâtea? Acu’ îţi ajung? Le-am mai împărţit, dar aveam cioco cât să arunc în câini, vorba aia.
  Aşa că am pus-o în frigider şi am consumat-o cu moderaţie (drept dovadă că nu m-am elefănţit în vara-toamna aceea). Acum, spre marea mea mea bucurie, am regăsit brandul în supermarket şi în Carrefour. Am ales să încep uşor, cu o ciocolata neagră cu cremă de cocos şi cred că de acum o să mă axez pe acest brand. Preţul unei tablete: în jur de 4 lei.

• să ne continuăm povestea tot cu ciocolată. Păi cum altfel? Tot neagră, tot Casino. De această dată cu migdale. Am început să caut ciocolate care conţin şi altceva decât alune sau arahide, şi aşa am dat peste această ciocolată, tot la raftul de la Mega. E amară bine de tot, dar mie îmi place aşa. Am zile în care nu vreau să aud de dulciuri, însă aş mânca un pic de ciocolată. Şi fix pentru atunci e perfectă! Tableta costă în jur de 6 lei, dacă nu mă înşel eu.
• Mc Vitie’s a scos un nou sortiment de biscuiţi, HobNobs. Sau poate că acum i-am zărit eu pe rafturi! Cert e că aceşti biscuiţi digestivi englezeşti cu ovăz şi-au făcut rapid loc lângă paharul meu zilnic de lapte. Sunt gustoşi, însă mă supără faptul că nu îi pot păstra prea mult, pentru că nu se menţin uscaţi. Pachetul este până în 10 lei şi l-am găsit în Carrefour.

Închei acest articol cu ciocolată caldă de la Maya Tea. Fotografia este făcută în aprilie, aţi văzut-o deja pe pagina de Facebook a blogului. Din sortimentele prezenze în foto, am încercat ciocolata caldă cu portocale şi scorţişoară, cu mentă şi pe cea clasică.

Ciocolata caldă cu portocale şi scorţişoară de la Maya Tea&Coffee este foarte aromată! Combinaţia este una clasică, portocala fiind perfectă pentru a se lua de mânuţă cu scorţişoara. În ceea ce priveşte varianta cu mentă, m-a dus cu gândul la bomboanele After Eight. Mi s-a părut un piiiic cam mentolată pentru gustul meu, însă poate vouă vă surâde ideea. Ciocolata declarată campioană de către papilele mele gustative a fost însă ciocolata caldă clasică.  De multe ori mi-am făcut câte o cană, mi-am pus şosete flauşate şi o păturică pe mine, am luat-o pe DeeDee alături şi ne-am apucat de citit. E perfectă pentru astfel de momente, vă asigur că răsfăţul este garantat!

Totuşi, uneori am avut şi supărări în ceea ce priveşte consistenţa acestei ciocolate. Mie îmi place ciocolata caldă densă, cremoasă, iar ea nu a ieşit mereu aşa. Trebuie să încercaţi să o preparaţi în mai multe moduri pentru a ajunge la formula preferată! La mine consistenţa a fost reglată cu lapte spumuit la expressor.

Oricum aţi prefera-o, este o ciocolată caldă de calitate, nu se compară cu Nestle sau cu ce găsim noi pe piaţa din România.

Şi gaaata! Acestea sunt produsele culinare consumate despre care voiam să vă vorbesc în acest articol. Voi ce descoperiri aţi mai făcut?

Vă pup şi vă trimit un zâmbet!