Mi-am făcut o ciocolată caldă şi m-am așezat pe colţul de canapea preferat. Aş vrea să fac o listă de cadouri de Crăciun. Dar tot amamânat… Lesne de înţeles de ce. Însă ieri am început să scormonesc după decoraţiuni, după globuleţe, după beteală – şi văzându-le pe lângă mine, parcă nu mai am răbdare. Vremea nu prea vrea să îmi amintească de Crăciunul care stă să bată la uşă – dar privind sclipirile dimprejurul meu, nici că îmi pasă! Încă un pic şi începe cea mai frumoasă perioadă a anului!

Mi-e bine şi nu ştiu cum am reuşit să mă relaxez. Or fi colindele care se aud?

…închid uşor ochii ca să deschid o uşă. Văd în cadă crenguțe de brad care au ceva strălucitor pe ele. Un praf de stele, dovada vie a unei magii care a avut loc cât am dormit eu. Crenguțele astea verzi vor înfrumuseța draperiile după care stau eu de obicei ascunsă, uitându-mă când la tata, când la mama, şi împreună cu ei la colindători. Cine bate la uşă e primit cu bucurie, chiar dacă stă în alt bloc. Mama-i dă ceva bun, tata pitaci, cum spune el (aş putea să îi iau un portofel nou) şi copilul pleacă. Oare să îi iau un  portofel nou? Aş putea să îi ambalez separate şi nişte bănuţi, ca să aibă ce pune în el. Sau câteva monede, haha! Râd şi eu, mai ales de gândul ăsta.

De Crăciun tata are timp. Parcă are o cutie de ceasuri în care ascunde vinovatul şi minutele ies mult mai greu de acolo. Zic asta pentru că acum are timp să mă plimbe cu sania. Şi cel mai important, are timp să facem împreună bradul. Mă cam plictisesc punând fiecare glob în brad – sunt mai bună la dat indicaţii.

-Uite acolo pune-l pe ăsta. Hm. Nu, mai sus. Mai suuuus, tata!

Şi el are răbdare şi le mută pe fiecare. Iar la final, mă ridică pe mine să pun steluţa în vârf.

Şi mâncăm nu-ştiu-câte feluri de prăjituri. Şi eu îl aştept pe Moş. Şi adorm şi mă trezesc şi timpul capătă iar valenţele unui ceas roşu pe care l-am văzut printre produsele Antartidee de pe iLUX şi tare mi-a plăcut. Hm, sau cum ar fi să îi iau o cutie pentru ceasurile de mână pe care ştiu că le colecţiona într-un timp? Ar trebui să fie din lemn, să fie lucrată frumos, să fie de calitate. Oare asta ar merge?…

Crăciunul… Ajunul Crăciunului… Nu ştiu cum reuşea mama cu toate. Mâncare, curăţenie lună, copii, serviciu. Şi manichiură şi păr aranjat. Nu mi-o amintesc machiată, ci mereu curată şi atentă la mâini şi păr. Bigudiuri are… Ah… Mâini am zis? Ce simplu e, eu întreb, eu răspund, eu am ce scrie pe lista de cadouri. O trusă de manichiură nouă ar fi perfectă!

…au trecut mai mult de douăzeci de ani de-atunci. Acum sunt şi eu responsabilă de curăţenie şi bunăţi specifice sărbătorilor. Dar drept să vă spun, habar nu am cum şi ce o să fac în acest an. Având bebelina mică, nu am cum să stau în bucătărie prea mult. Curăţenia e şi ea făcută pe bucăţi – azi spăl perdele, mâine şterg un geam, poimâine poate oglinzile… Important e să fim împreună, sănătoşi şi cu sufletul curat. Un cozonac îmi trimite mama, o sărmăluţă mătuşa, o salată fac eu…

Voi cum simţiţi sărbătorile care se apropie? Gata lista de cadouri? Curăţenia?

Vă pup şi vă trimit un zâmbet!