Neaaaaaaaaaaata!
Desi postarea aceasta va aparea pe blog maine dimineata, nu pot sa nu va povestesc despre aseara. Am avut o seara minunata, ca sa il parafrazez pe Ion Suruceanu 🙂 si trebuie sa va spun de ce!
Am primit acum cateva zile o invitatie. Nu de la un print calare pe-un mertzan negru, ci de la una dintre prietenele mele de suflet. Nu la dantuit intr-un club, ci la teatru. Abia asteptam sa vina joi, ca sa o revad si sa ne relaxam impreuna la o piesa care se anunta a fi foarte haioasa, pusa in scena la Teatrul National Bucuresti. Eu una credeam ca este inchis pentru renovare, dar se pare ca nu e asa 🙂
Buuun, ne-am intalnit, ne-am pupat, ne-am povestit una-alta si am purces catre locurile noastre. Pe ele, asezate doua doamne. Le-am intrebat daca sunt locurile lor (evident ca nu erau, ca doar aveam noi bilete pentru numerele respective) si am ramas socata sa o aud pe unde dintre ele, foarte intepata: “-Au venit si astea la teatru si vor acum sa ne ridice de pe scaun!!” M-am uitat, m-am sucit, am vorbit frumos.. ele insistau sa ne asezam unde gasim loc, ca astea “-s luate”. In sfarsit, a venit o persoana care se ocupa cu indrumarea spectatorilor, s-a rezolvat. Duduia de care va vorbeam, cea mai suparata, s-a ridicat de pe scaun si ne-a aruncat: ” -Stati aici, lighioanelor! Ca tuseati in alta parte”. M-a amuzat foarte tare sa aud cum am fost numita :)). Eram oricum prea bine dispusa si orice replica nu isi avea rostul.
Asa ca eu si prietena mea, cele doua lighioane, ne-am asezat pe locurile noastre. Si piesa a inceput dupa vreo 5 minute. Va spun doar titlul piesei de teatru, pentru ca va recomand din inima sa mergeti sa o vedeti. Se numeste “Dineu cu prosti” si este o comedie in regia lui Ion Caramitru. El l-a interpretat pe Pierre si vreau sa va spun ca omul acesta mi-a intrat la suflet Fara drept de apel sau de veto. Biiiiiiine, hai totusi sa revin si sa va spun si ideea principala: Pierre si prietenii sai
organizeaza saptamanal, in fiecare miercuri, un dineu la care invita
persoane pe care le considera (foarte) proaste. Scopul? Vor doar sa se
amuze pe seama prostului. Prostul invitat este un angajat de la fisc, care, parasit de sotie, si-a alinat singuratatea construind machete din bete de chibrituri.
organizeaza saptamanal, in fiecare miercuri, un dineu la care invita
persoane pe care le considera (foarte) proaste. Scopul? Vor doar sa se
amuze pe seama prostului. Prostul invitat este un angajat de la fisc, care, parasit de sotie, si-a alinat singuratatea construind machete din bete de chibrituri.
In piesa ii veti vedea si pe Horatiu Malaele – pentru mine a fost prima data cand l-am vazut – asta ca sa nu pun la numar prima oara cand l-am intalnit, intr-un avion al TAP daca nu ma insel, venind din Lisabona. Atunci i-am zambit, mi-a zambit si mi s-a parut un om foarte modest, care nu ar suferi de vedetism. Probabil il lasa pentru altcineva :).
Piesa a durat 2 ore si nu a fost pauza.
Am ras copios datorita rasturnarilor de situatie – piesa este de fapt o comedie spumoasa, care va va ajuta sa va deconectati. M-a frapat interpretarea acestor actori de exceptie. Am mai vazut piese de teatru, insa aceasta a fost incredibila! Sala a fost plina, publicul a aplaudat indelung. M-au emotionat ropotele de aplaude si ne intrebam, oare ce simt cei de pe scena cand vad ca munca lor este asa apreciata de catre public?
Din pacate, fiind joi, n-am putut sa mai stam la o cafea, asa ca ne-am pupat, eu am felicitat-o pe prietena mea pentru alegere, i-am multumit pentru invitatie, ne-am promis ca mai facem iesiri de acest gen si ne-am strans pe la casele noastre 🙂
Ati avut ocazia sa vedeti piesa de teatru “Dineu cu prosti“? Daca nu, v-am convins sa va luati bilete?
Am fost si eu anul trecut la piesa aceasta, mi s-a parut geniala. Iar acele doua doamne… zici ca n-au venit la teatru, ci la circ.
Ma bucur ca ai fost! :*
Deci v-ati distrat "lighioanelor". ;))
Citind randurile tale imi pare rau ca nu am mers…Data viitoare.:)
Pupici
Hahahaha, Dee, ce ma amuza apelativul acesta :))
Sa mergi, o sa iti placa!
n-am fost niciodata la teatru, dar mi-ar placea enorm sa merg, la teatru, la opera…
cat despre babete, ma rog din tot sufletul sa n-ajung si eu ca ele :))
Flori, s-ar putea sa iti placa si sa devina un obicei 🙂
Despre madame nu vreau sa comentez mai mult decat am facut-o :)) Fiecare dupa putere 🙂
Nu am vazut piesa, dar m-ai convins!
Se pare ca distributia este una de exceptie, asa ca, atunci cand vor veni in Cluj, voi merge la aceasta piesa de teatru.
Sa ai un week-end placut!
Charlotte, piesa a fost jucata si in Cluj. Probabil se va mai juca. Vine vremea rece, e perfecta pentru mers la teatru 🙂
Te pup, multumesc, asemenea si tie!
N.am vazut.o, dar de abia astept. Iubesc teatrul!
De obicei, piesele se joaca cu, casa inchisa si biletele se cumpara cu saptamani multe inainte. Nu stiu ce era in capul acelor femei de au reactionat cu atata tupeu si nesimtire.
Da, si noi am avut bilete luate de ceva timp. S-a meritat!
:*
Mi-ar fi palcut enorm sa vad si eu piesa asta cu tine. Cand vin la Bucuresti, trebuie sa mergem si noi impreuna la teatru!
Muta-te in B si cu mare drag :*
Nici teatrul nu mai e ce a fost. Nu mai sunt oamenii la costum si doamnele elegante,nici sentimentul de eleganta,si cu siguranta nici bunul simt…
A.L.E
ALE, erau si doamne si domni eleganti :), dar nicio padure fara uscaturi..
Cele doua doamne clar nu erau doamne! Comportamentul lor mi s-a parut gretos si penibil pentru ele, dar ma bucur ca nu ti-a stricat buna dispozitie 😉
Mi-as fi dorit tare mult sa vad si eu piesa asta, acum ins anu mai am ocazia 🙁 Mie imi placea sa merg la Green Hours, unde am vazut cele mai faine piese de teatru ever! Plus ca atmosfera este ceva mai relaxata decat la teatrele astea de renume.
Aici nu pot merge la teatru, nici macar la cinema, din cauza limbi, ca totul e dublat 🙁 Insa sper ca in curand… 😉
Nimphe, n-avea rost sa ma supar, ca ma suparam pe buna mea dispozitie 🙂
Pare rau pentru ca nu poti merge, dar faci plinul cand ajungi acasa 🙂
Te pup :*
cred ca "doamnele" acelea au vrut sa fie total in tema piesei :)))))))))))))))
:))) au facut introducerea 😀
"Nu de la un print calare pe-un mertzan negru" ce m-ai mai distrat cu asta, ca sa nu mai zic de faza cu cucoanele :)) ati fost la teatru sa vedeti o comedie, dar inainte de asta v-ati trait propria comedie :))
Carla, cred ca tuturor ni se intampla lucruri de astea :). Eu de multe ori incerc sa vad partea buna/amuzanta, ca sa nu ma consum degeaba.
Ne mai descretim si noi fruntile 😀
Te pup, o seara placuta!
La teatru nu am mai mers de o vesnicie.Mi s-a cam luat de la O scrisoare pierduta-varianta moderna. A fost ceva….patetic! Lighionistic, ca sa fiu in ton cu subiectul :))
De H. Malaiele am o parere similara. Este de o simplitate rara, ca si Florin Piersic Jr.(l-am bagat si pe el in oala pentru ca este un om foarte diferit de ceilalti,foarte simplu si talentat. Si atat de elegant prin gesturi, in ciuda tinutelor sale boeme 🙂
Am vazut si eu piesa cand a fost la Cluj anul trecut, a fost superb, demult nu am mai ras atata, sala a apaludat minute in sir, in picioare!
Este un film frantuzesc dupa care e facuta piesa, foarte amuzant si filmul!
Am vazut piesa.Mi s-a parut geniala,atat subiectul cat si interpretarea si cum altfel,am ras pe toata durata ei.
Am vazut piesa.Mi s-a parut geniala atat distributia cat si subiectul.Foarte frumos jucat,tinand cont ca am ras pe toata durata spectacolului.,nota 10.
Pingback: Recomandare: Downton Abbey, un serial ce dă dependenţă
[…] Ştiu că v-am mai povestit despre piese de teatru (apropo, aţi reuşit să vedeţi până acum Dineu cu proşti?) şi despre cărţi, însă despre filme am vorbit prea puţin. Îmi vine în gând doar […]