Intr-o minunata zi de vineri.. cu un nene care tunde iarba in fata casei si cu altul fix langa sufletul meu, cautand in aerul conditionat (monthly check), ascult muzica. Ce sa fac altceva? Am pus pe repeat melodia lui Ducu Bertzi, asa ca o declar Melodia Zilei.

Avem ceva de invatat din ea. Daca nu stiti versurile, iata-le (luate de pe versuri.ro):

Eu care voiam intr-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.

Eu care veneam acasă c-un suras formal
Monoton spunand acelaşi monolog banal
A plecat mi-a zis sunt liber dar n-a fost aşa
O iubeam numai pe ea.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din drum.

Am zărit-o pe o stradă pentr-o clipă doar
Să-i vorbesc şi să m-apropii era in zadar
Ea care m-aştepta plangand cand eu uitam să vin
Mă privea acum ca pe-un străin.

A trecut atata vreme de cand a plecat
Dar abia acum mi-e dragă cu adevărat
Abia acum cand locuieşte doar la mine-n gand
O iubesc mai mult decat oricand.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din drum.

Simt că fără ea nu pot respira
Casa e pustie fără ea
In ce-aş putea eu să mai cred acum
Aş da orice s-o mai intorc din….

Eu care voiam intr-una alt şi alt decor
Eu care spuneam prea lesne şi oricui mi-e dor
Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.

Abia cand a plecat plangand şi n-a mai fost a mea
M-am indrăgostit numai de ea.
Da da m-am indragostit numai de ea
m-am indragostit numaï de ea…..