Neata! Astazi va propun sa fugim de zapada, la peste 30 grade :). Reiau povestea de unde a ramas….
Dupa o zi in Bangkok (gasiti la sfarsitul postarii excursia impartita pe episoade, in caz ca vreti sa le cititi), urmeaza excursia. Ziua aceasta a fost cea mai frumoasa si mai impresionanta din punctul meu de vedere! Va sfatuiesc sa va rezervati o astfel de excursie organizata pentru a scapa de batai de cap. Intr-o tara necunoscuta, cu litere si cifre necunoscute e mai bine sa mergeti in grup organizat. E  musai sa respectati orele de intalnire, nu o sa stea nimeni sa va astepte! Apropo de cifre, sa va uitati la data de pe un bon de cumparaturi 😉Ne-am trezit la 6.30 dimineata si am mers in fata agentiei. Foarte punctuali, la 7 soferul era acolo. Am mai mers la 2-3 hoteluri pentru a lua si alti turisti in tur si .. la drum!

Prima oprire a fost la Floating MarketDamnoensaduak (piata plutitoare). De la minibus am mers catre rau si acolo am urcat intr-o barca. Am primit palarii si incet incet ne-am dus pe apa (sambetei) :))

GVa sfatuiesc sa va luati un rucsacel in care puneti apa si lotiune solara. Neaparat ceva pe cap!M-a impresionat piata aceasta plutitoare. Aglomeratie de barci, de fructe, de haine, de suveniruri – cei care vindeau stateau pe mal si trageau barca plina de turisti catre ei, pentru a le arata ‘oferta’. O viata traita pe ape – acolo gateau (a se vedea si butelia in unele poze 🙂 ), acolo mancau.. probabil seara tarziu ajungeau acasa pentru a astepta o noua zi, pe ape..

Fructe proaspete: sweetie, pomello si rambutan

Piata plutitoare Damnoensaduak

Fiecare vinde cate ceva…

BIn piata plutitoare am avut o ora la dispozitie sa ne plimbam si noi am facut poza cu un piton de vreo 15-20 de kg. Groaznica senzatia, dar pentru mine era ceva din: “o data-n viata” :).

Musculoasa de mine :)) – asta ca sa ma credeti

Am facut-o si pe asta, am servit un fresh, am mancat pomelo (30 bath cateva felii decojite – se merita sa il incercati, e foarte gustos) si inapoi la minibus (timpul liber este de ajuns pentru a vedea ce e pe acolo), urmeaza podul peste raul Kwai!Am ajuns si aici, am intrat in muzeu, 40 baht intrarea, si am citit despre japonezi si razboiul in care au fost ei implicati. De fapt, podul a fost construit exclusiv de catre prizonierii de razboi. Am urcat si in camerele adiacente, am citit si despre alte lupte, conducatori, am vazut monede, coroane etc. Podul nu mai este folosit acum, ci este loc de promenada pentru turisti. De asemenea, in aceasta zona gasiti magazine cu bijuterii, zona fiind renumita pentru bijuteriile finut lucrate.

Scene din timpul construirii podului şi podul

KDupa ora libera de aici, am pornit spre Templul Tigrilor. Din pacate, incepuse o ploaie serioasa, asa ca m-am cam dezumflat. Pana am ajuns acolo se oprise cat de cat. Am coborat, am cumparat bilete (600 de bath pe persoana) si am completat o foita cu nume, nationalitate, email bla (nu verifica nimeni, asa ca daca vreti, puteti fi oricine, Lady Gaga, nu conteaza 🙂 ). La intrare ne-au intampinat niste porcusori salbatici foarte haiosi si murdari (doar de aia sunt porcusori, nu?)

Reguli:Mare atentie la culorile pe care le purtati!

Parcul e impartit in mai multe zone, animalele zburda linistite pe acolo. Exista un traseu stabilit, nu poti merge pe unde vrei. Asa ca am mers in partea stanga, ne-am asezat la coada si am asteptat sa ne vina randul la pozat. Vedeam tigrii si deja emotia stersese norii de ploaie..Un puiut care mi-a parut cam trist 🙁Ce se intampla de fapt: se fac doua cozi pentru turistii care vor sa faca fotografii cu tigrii – una pentru cei care au camera, iar a doua pentru cei care ii insotesc pe cei care au camera foto. Initial noi ne-am pus la prima coada, pentru ca fiecare aveam aparatul sau, insa pentru ca al meu era vai de capul lui comparativ cu celalalt, am decis sa ma duc la coada de “sharing camera”.

Voluntarii luau fiecare persoana in parte, iti cereau camera si faceau ei poze. Cand terminau de facut poze celui care avea camera, invitau insotitorii pentru fotografii individuale. Pentru  fotografiile de grup, trebuia sa platesti o taxa.Trebuie sa marturisesc ca am fost destul de timida cand am pus mana pe tigru. Mai ales cand a cascat unul dintre ei, am inlemnit. Eu eram cu coada lui in mana :))). Nu s-a intamplat nimic, dupa cum vedeti, pentru ca va scriu si in zilele noastre.

Imi tin mainile acasa, biiiiiiiiine! :))

Nu am inteles exact ce era cu tigrii, de ce erau asa linistiti – majoritatea dormeau. Am intrebat daca sunt sedati, au spus ca nu, ca sunt obositi pentru ca s-au jucat cu ei de dimineata, le-au dat mancare si ca si-ar face siesta. In sfarsit, probabil sunt invatati de mici cu turistii. Tot mi se pare ciudat. Oricum, chiar daca aveau lanturile pe care le vedeti, aveau blanita curata, se vedea ca sunt intretinuti.

Alintat de către stăpân…

Dupa templul de tigri ne-am intors la minibus si .. drum lung pana inapoi in Bangkok. Cam trei ore.

Pe Khaosan Road iarasi am mers sa luam cina si am rezervat loc la minubus pentru transferul de a doua zi la aeroport.  Zborul nostru era la 7:15 dimineata si bineinteles ca s-a gasit cineva la agentie sa ne spuna ca ar trebui sa plecam la 4 ca sa ajungem la timp. De pe Khaosan pana in aeroport se fac cam 45-60 minute, poate si mai mult, in functie de trafic. Intreband altundeva, ne-am dat seama ca tipa de la agentie voia sa ne bage ora 4 pe gat pentru ca atunci mai avea ea locuri si voia sa-si umple busul… Asa ca am platit cei 150 Bath/ persoana (cred ca tot la Mama Travel) si la 5 fix a venit cineva sa ne ia din lobby.Dimineata, zbor lin catre Phuket si de aici vaporas catre insula Phi Phi Don!

Citeşte şi:

Turist in Thailanda – Generalitati
Turist in Thailanda – Episodul 1: Primele impresii
Turist in Thailanda – Episodul 2: Trei zile in Bangkok
Turist in Thailanda – Episodul 3: O zi la templul tigrilor, piata plutitoare si podul peste raul Kwai
Turist in Thailanda – Episodul 4: Cateva nopti in Koh Phi Phi Don
Turist in Thailanda – Episodul 5: O zi pe mare, vizitand Maya Bay, Monkey Beach, Viking Cave, Bamboo Island si Shark Point
Turist in Thailanda – Episodul 6: Ca de final…