Buna dimineata, dragi cititoare! 🙂
Astazi doresc sa vorbim despre lucruri frumoase, care ne fac sa ne simtim bine. Ca e un zambet, ca e un telefon care aduce o veste buna sau o voce de care ne e dor, lucrurile mici fac diferenta si pot sa ne influenteze starea.
In weekendul trecut am avut parte de multe momente din acestea frumoase si as vrea as le impartasesc cu voi.
Voi incepe prin a va spune ca sambata am participat la evenimentul organizat de catre BikeFest. Este foarte posibil sa stiti despre ce este vorba, pentru ca a fost destul de mediatizat. Eu stiam de vreo doua luni de el si am vazut si auzit destule reclame si lume promovandu-l.
Mi-am dorit tare mult sa particip la acest eveniment, mai ales dupa ce fusesem la Unica Summer Bike. Cat am stat in Franta am pedalat aproape in fiecare zi de-a lungul canalului Midi si incepusem sa iubesc bicicletele. Senzatia de libertate pe care mi-o oferea bicicleta era de nepretuit :). Din pacate, in Bucuresti nu indraznesc sa merg pe bicicleta.
Sambata dimineata am mers cu prietena mea sa ne ridicam bicicletele. Si picura :(. Chiar si asa, nu ne-am dat batute si am ramas pe baricade! 611 si 642 sunt numerele noastre, nu recunoastem ploaia sub nicio forma, dorim bicicletele! 🙂
A urmat traseul parcul Herastrau – parcul Izvor pe doua roti. Politia capitalei a fost alaturi de organizatorii BikeFest si au avut grija ca participantii sa fie respectati in trafic.
Am pedalat cu drag prin oras si a fost tare frumos. Intre timp a aparut si soarele, urrra! In Izvor am participat la una dintre probele Penthalonului, cea de spinning. Nu mai vazusem si nici nu mai facusem vreodata asa ceva. Cele 15 minute au fost crunte, va jur!! Nu stiu daca ati mers vreodata la sala pentru a face spinning, dar pentru mine a fost proba de foc :). Dupa ce am predat bicicletele ne-am plimbat prin oras si nici nu stiu cum a trecut timpul..
Seara, Bucurestiul meu drag mi-a oferit o surpriza tare frumoasa: in piata Universitatii am nimerit in Poiana urbana.
Am aflat ca proiectul s-a desfasurat pe toata perioada verii, insa eu abia acum, spre final l-am gasit. Mai bine mai tarziu decat niciodata, nu e asa?
Am stat un pic langa o oita si am mers catre metrou usor. Insa am marit pasul cand am auzit muzica clasica. O sclipire! si mi-am adus aminte ca am mai prins concerte de acest gen in piata Universitatii! Chiar si cand eram tanara :), la facultate, imi amintesc ca ne-am intins pe iarba – eram cu Liz si cu Cristina – si am ascultat muzica clasica. Iarba proaspata sub noi, deasupra – stele. Si sunete magice care ne inundau urechile. Doamne, ce amintire frumoasa!
De data aceasta, cvartetul Passione era pe scena amenajata din Parcul Coltea. Sub denumirea de “Simfonii de vara“, bucurestenii au avut ocazia sa evadeze in multe din zilele toride de vara. Li s-a permis sa viseze, sa asculte o altfel de muzica – una pentru suflet. Imaginati-va aglomeratia, traficul si claxoanele din rondul de la Universitate. Si printre ele, note suave care se desprind din fiecare instrument. Gingase, dar sigure pe ele, cu har, cu maiestrie. Cele patru fete mi-au fost dragi si le-am aplaudat asa, indelung. Pentru ca merita. M-au facut sa ma opresc din drum, eu, o calatoare cu gandurile in papuci si dor de duca. Si-am stat fermecata pe jos – erau prea multe persoane prezente si prea putine scaune – fara sa conteze ca imi murdaresc pantalonii albi. Nu au contat decat linistea si serenitatea pe care notele o imprastiau in noi, bucuresteni grabiti.
Impresionanta prestatie, impresionanta atmosfera. Sublim, Bucuresti!
Duminica a fost rezervata unui rasfat marca Sabon si unei plimbari prin Cismigiu, cu Gabi. Si-apoi la pas, pe Victoriei spre Unirea.
Oameni frumosi, momente frumoase. Si eu, norocoasa pentru ca am fost acolo.
Cand a fost ultima data cand ati simtit cat de norocoase sunteti?
Doamne cat de mult imi doresc sa invat sa ma dau cu bici (stiam si am uitat :))). Acum am noroc cu prietenul meu care ma "mediteaza" in weeknduri. 🙂
Eu incerc sa ma bucur de fiecare zi si sa apreciez ceea ce am, pentru ca tot suntem norocosi (de cele mai multe ori reusesc).
Pupici
Dee, stiu ca poti! trebuie sa poti 🙂 pacat ca a venit timpul urat…
si mie mi-e frica in oras cu bicicleta, tare as vrea sa pot merge fara grija!
felicitari fetele!
Din pacate nu avem conditii ca si biciclisti pe strazile tarii.. poate se vor schimba lucrurile si la noi. Pana atunci, escapade din acestea ridica moralul 🙂
Multumim, pupici Coco!
si eu tin minte concertul cand ne-am intins pe iarba, de parca ar fi fost ieri. A fost super si as mai vrea sa se repete odata :X :*:*
Ce vremuri… parca au trecut jdemii de ani de atunci. Si eu imi amintesc atmosfera aia atat de placuta..
:********
Magic atunci cand il petreci alaturi de persoanele potrivite! Multumim ca ni l-ai impartasit! :*
Ai dreptate! Pupici, cu drag!
AM vreo 2 ani de cand nu am mai mers pe bicicleta , dac anu faceai postare nici nu realizam .
Faorte frumos postul!
Mada, ar trebui sa ii dai cate o sansa, macar in weekend. Dar de acum la primavara.. ma indoiesc ca va mai fi vreme de plimbat cu bicla 🙁
eu nu stiu sa ma dau pe bicicleta :(.
Auuu, cum asa? Pune mana si invata!
Imi place aceasta postare:) Imi pare tare rau ca niciodata nu stiu cand se intampla "lucruri" in Bucuresti! Mereu ratez astfel de evenimente:( Mi-ar fi placut sa stiu si eu despre "Simfoniile de vara":((
Carmen, promit cu labuta pe inima ca o sa scriu cand aflu. Eu am mai vazut bannere prin oras sau am auzit fugitiv la radio.
hai ca vor mai fi ocazii, nu te intrista!
Parca nu imi vine sa cred ca astfel de lucruri se intampla in Bucuresti.Big like pentru cei care organizeaza asa ceva si s emia gandesc si la suflet.