Dragile mele, bună dimineaţa!
Dacă în 2013 ne-am plimbat împreună prin Zambia, Zimbabwe, Tanzania – Africa, Tenerife – Spania, Georgia şi Ucraina (şi cred că mi-a mai scăpat o ţară), în acest an vă invit să descoperim împreună o parte din România.
Mi-am dorit tare mult să ajung pe Cheile Nerei la Ochiul Bei şi să văd cascada Bigăr, a cărei fotografie găsită pe internet m-a minunat. Aşa că nu am stat foarte mult pe gânduri şi am plănuit o excursie de câteva zile pe care vă invit să o următiţi. Bineînţeles că fiecare episod al călătoriei va fi presărat cu impresii proprii, aşa că… să purcedem la drum! 🙂
Am părăsit Bucureştiul într-o zi frumoasă şi caldă de iulie, îndreptându-ne spre Horezu si Măldăreşti. Doream ca primul punct al opririi noastre să fie în comuna Băbeşti, unde aveam să găsim Mănăstirea dintr-un lemn. Mărturisesc că numele ei m-a atras ca un magnet, aşa că am inclus-o pe harta obiectivelor turistice de vizitat. Era oarecum în drum, la maxim 30 de km de Râmnicu Vâlcea, aşa că nu urma să ne abatem prea mult. Teoretic.. practic, în zonă nu prea sunt indicatoare şi-am întrebat din om în om, fiecare asigurându-ne că mai avem 3 km, 5 km şi tot aşa (noroc că drumul este bun). Am ajuns într-un final la complexul religios situat pe partea dreaptă şi semnalat cu o poartă mare din lemn, aşa că am oprit, am parcat şi-am intrat cu încredere.
Curte frumoasă, cu mult verde, îngrijită şi liniştită. Atât de liniştită, încât n-am avut pe cine să întrebăm vreo ceva.
Se pare că acest complex a luat naştere prin anii 1700 şi bisericuţa care îi poartă numele a fost cioplită dintr-un lemn de către un păstor, care visase Icoana Maicii Domnului. O să vă rog să mă credeţi pe cuvânt că există o astfel de biserică din lemn (nu dintr-un lemn), pentru că nu i-am făcut poze. Am plecat destul de dezamagită de acolo, poate şi pentru că s-au ţinut scai de noi câţiva “localnici”, supăraţi că le-am dat dulciuri, nu bani. Erau copii, că doar nu aş fi dat ciocolată unui bătrân… în sfârşit.
Ne-am aruncat în maşină şi-am pornit către Horezu. Chiar dacă primul obiectiv nu m-a impresionat, suntem abia la început!
Sunt sigură că aţi auzit de ceramica de la Horezu!
Culorile tipice zonei Horezu sunt roşu şi galbenul, iar motivele tradiţionale sunt cocoşul, pomul vieţii şi coada de păun. Cu siguranţă găsim şi altele, însă acestea sunt cele mai cunoscute şi apreciate
Am oprit pe dreapta, am lăsat maşina şi-am început descoperirea. Vasele sunt superbe, iar preţurile mici.
În acest punct, la Ceramica Palosi, puteţi intra şi într-un atelier. Accesul este liber.
Vase de Horezu care aşteapta cuminţele să fie împodobite
Din păcate, olarul nu era prezent, însă am putut să ne imaginăm cum lucrează.
Tot aici am găsit zeci de modele de magneţi de frigider şi după cum mă ştiţi maniacă, abia am reuşit să aleg câţiva.
Mai găsiţi ii, produse din lemn, mărgele, păpuşi tradiţionale şi muuuuuulte multe altele.
După această oprire colorată, ne-am îndreptat către Transalpina. Însă mai avem şi alte puncte de oprire până acolo, ca de exemplu.. satul Măldăreşti, aflat la 5 km de Horezu. Vrem să vedem acolo culele Greceanu, Duca şi casa memorială Gh. Duca.
Dar ce sunt aceste cule, vă veţi întreba?
Pe bună dreptate, căci şi eu auzisem prima oară despre el când am schiţat traseul. Ei bine, aceste cule sunt locuinţe boiereşti care datează din anii 1700. Erau atât locuinţe, cât şi fortificaţii de apărare împotriva invaziilor turceşti ale vremii.
Numele culelor sunt date după ultimii lor proprietari. Accesul în complexul muzeal Măldăreşti costă 1 leu, însă dacă doriţi un ghid, trebui să achitaţi o taxă de 3 lei. Culele sunt situate pe partea dreaptă a drumului, însă partea modernă a complexului este pe partea stângă. De acolo puteţi lua ghidul.
Poartă acces cule Măldăreşti
Interior Cula Greceanu – veţi observa componente din lemn masiv, foarte frumos lucrat, dar şi picturi şi alte obiecte care datează din anii 1700 – 1800:
Turn de observare situat în curte:
Să tragem zăvorul!!
Cula Greceanu: turn de apărare construit in secolul al XVI-lea, devenit ulterior tip de locuinţă întărită
Alte componente ale complexului, împodobite cu ceramică Horezu:
Dacă doriţi linişte şi relaxare în natură, trebuie să ştiţi că pentru 60 de lei puteţi închiria o cameră în complex.
Program vizitare complex Măldăreşti: marţi – duminică 10-18, luni închis. Contact, în caz de nevoie: 050/861510. Vă recomand să îl vizitaţi, arhitectura este foarte frumoasă şi chiar merită. Dacă aţi avea şi o noapte de răgaz în locaţia aceasta superbă.. mm, ce frumos ar fi!
Dar să lăsam culele în urmă, bucuroşi de vizită, şi să ne continuăm drumul, pentru că trebuie să ajungem la Peştera Polovragi, situată în munţii Parâng. De cum observăm indicatorul către ea şi drumul pietruit, ne sare în ochi si indicatorul de ‘accesul interzis’. Hm? Păi de ce? Ne foim, ne învârtim.. şi vedem că vreo trei maşini intră pe interzis fără să se sinchisească. Hai şi maimuţele după!! :). Mergem vreo câteva sute de metri, iarăşi interzis. Hm, decidem să parcăm acolo, deşi ceilalţi nici nu se mai văd…
Ne luăm lucrurile şi pornim către peştera Polovragi. După vreo 500-600 metri ajungem – ceilalţi parcaseră în buza peşterii :). Nu-i nimic, hai să intrăm. Mă loveşte un frig crâncen şi-mi dau seama că Adinaaaaaaaaaaa, intri în peşteră, nu în saună la Bambu! Mă strâmb. Mi-e frig şi lene să mă întorc.. Mă vede portarul.. paznicul.. întelege. Şi într-o secundă, îmi întinde haina lui, adaugand: ” – E curată, domnişoară, a spălat-o soţia aseară.”
Am zâmbit, ca un soare după furtună.
Tot omuleţul acesta care m-a impresionat prin iubirea lui faţă de peştera la intrarea căruia l-am găsit ne-a însoţit şi ne-a ajutat să o descoperim. Peştera Polovragi are şi ghid, dar tocmai venise dintr-un tur şi ar fi trebuit să mai aşteptăm pentru a face un grup mai mare pentru o altă plecare.
Numele peşterii se pare că vine de la o plantă, polovrag, povrag, ceva de genul acesta pe care vechii daci o găseau în această peşteră. Conform legendelor, dacii credeau că în peşteră ar fi locuit Zamolxe, liderul lor spiritual. Şi tot legendele ne spun că Moartea a fost desenată pe peretele peşterii de către un călugăr – după acest semn peştera ar fi mai alambicată, cu mai multe galerii şi te-ai putea rătăci.
Noi nu ne-am rătăcit, pentru c-am avut un ghid care a reuşit în scurt timp să se facă plăcut. Prin poveşti, prin atenţia pe care mi-a purtat-o, prin simplitate şi prin bunătate. Mi-a fost drag de el. Am vrut să-i lăsam ceva la plecare, dar n-a vrut să ia: “-Sunteţi tineri, şi eu am o fată studentă şi ştiu cum e să fii tânăr.. “
Moartea (The Death)
Aflăm şi de ce apare semnul de accesul interzis la intrare: se pare că acum un an, mama Monicăi Columbeanu a fost în vizită la această peşteră. Şi pentru că ar fi intrat într-o mănăstire, deşi călugării i-au interzis, i-a căzut o piatră fix în cap şi a ucis-o pe loc. Habar nu aveam despre această întâmplare…
Şi ca să nu uit, accesul pentru o persoană în peştera Polovragi este 6 lei. Noi am plătit 3, fiind încă studeţi.
Am plecat din peşteră cu voie bună. Se făcuse ora 16 deja şi voiam să facem Transalpina, pentru a ajunge în seara aceea, cât de târziu în Târgu Jiu, primul punct al opririi noastre.
Însă pe Transalpina vă invit săptămâna viitoare, într-un nou articol din cadul Jurnalelor mele de călătorie!
Până atunci însă, am nevoie şi de feedbackul vostru: cum vi se pare acest articol? Prea lung, prea scurt? Prea puţine informaţii, prea concentrate? Mă va ajuta să păstrez (sau nu) împărţirea făcută mai jos.
Vă pup şi vă trimit un zambet!
***
Citeşte şi:
Este foarte frumoasa zona, eu mergeam des prin Horezu, păcat că ai ratat două mănăstiri care merită. Mănăstirea Turnu și Mănăstirea Arnota, care după părerea mea este una dintre cele mai frumoase. ..locul este pierdut și este o liniște care te face să te relaxezi total. Data viitoare să mergi la Arnota.
Ramy, poate cu alta ocazie. Acum eu nici nu prea sunt innebunita dupa manastiri, sincera sa fiu. O tura de Neamt si fac plinul pe 10 ani 🙂
Cred că am scris greșit, mă refeream la mănăstirea Bistrița și Arnota. Turnu este tot în zonă, dar după Cozia, și aceea îmi place ffff mult.
La Cozia am mai oprit in drum spre Nadlac, cred ca am mers de 3-4 ori.
Pupici!
Frumos periplu prin țară, Adina! Mă bucur că îl împărtășești pe blog, România este tare frumoasă și chiar merită vizitată. Nu am să aduc vorba infrastructurii care e deplorabilă, dar orice drum dificil duce la peisaje care te lasă fără suflare, de cele mai multe ori.
Am vizitat și eu Culele de la Măldărăști acum 2 ani, când veneam dintr-o delegație. Sunt superbe, mi-a plăcut liniștea de acolo și mi-ar place să rămân măcar o noapte în spațiul de cazare oferit. E un obiectiv care merită vizitat.
Peștera Polovragi chiar e uriașă, are 3 nivele din care doar unul este amenajat pentru public. Nu am mai trecut de mult pe acolo, dar este un obiectiv plăcut de vizitat.
Și Horezu îmi place mult pentru petele de culoare date de atelierele de ceramică și zona aceeasta plină de magazine. Nu am oprit de mult pe acolo să-mi clătesc ochii prin străchini și ulcele, dar sigur aș pleca cu portbagajul plin dacă aș avea ocazia :)).
MI-a plăcut articolul tău cu toate datele cuprinse în el. Sigur e de ajutor pentru cineva care plănuiește o vacanță pe același traseu, iar jurnalele tale de călătorii nu sunt niciodată plictisitoare.
Ioana, multumesc mult, mult! Ma straduiesc sa fac articolele in asa fel incat sa ajute.. sper 🙂
Eu de la Horezu mi-am luat magnetei, imi pare rau dupa o strachina de aia dar parca am prea multe.. asa ca frana!!
Pupici, multu de apreciere si completari :*
Am fost si eu acum cativa ani pe traseul facut de tine:) Tare mult mi-a placut, si la pestera mi-era frica sa intru si domnul de la intrare m-a incurajat:) mi-au placut mult oamenii de acolo, eu am vizitat cand eram in tabara cu colegii de liceu si iti dai seama m-am ales eu sa nu intru , dar am fost "induplecata" usor. Te pup
Carmen, foarte fain ca ai mers! e frumoasa zona! si ati ajuns si la cheile nerei?
Nu din pacate:-( eram in tabara si am fost cazati undeva la Voineasa, stiu ca nici pe transfagarasan nu am fost anul acela, era inchis, a fost o perioada mai ploioasa:-(
ce ma bucur ca ai vizitata zona mea ^_^
mie imi place cum scrii si sincer aceste articole sunt preferatele mele.citesc cu drag toate articolele despre calatoriile tale
Deyutza, multumesc mult 🙂 :*
cat de frumoasa e romania ,un singur regret-drumurile. pupp
Doc, depinde de zona. nu peste tot sunt drumurile praf 🙂
Ioana-Alexandra Ciocan: si eu! e foarte frumoasa zona, esti norocoasa sa stai acolo 🙂
From Meg with Love chiar ma simt norocoasa, stau exact la doi pasi de Polovragi 😀 si la granita dintre Rm Valcea cu Gorjul, eu le unesc :)))
Ioana-Alexandra Ciocan: aaa, daca stiam eu… te luam ghid 🙂
am sa citesc cu mare interes
Cred ca la anul o sa ma straduiesc sa fac si eu un traseu din asta si indicatiile tale sunt perfecte. Ma bucur mult ca ai ajuns la pagina de poveste despre Romania. Abia astept continuarea 😀
wow, o adevarata lectie de istorie aceasta postare. Loved it!
Pingback: Turist în România. Vulcanii Noroioşi, Berca, Buzău
[…] lucruri faine în ţară şi am început să le (re)descoperim. Ultima escapadă de genul a fost din Bucureşti către Cheile Nerei, şi tare fain a mai fost! Revenind la Vulcanii Noroioşi, mi-a venit ideea de a face un vlog […]
Pingback: Turist în Macedonia. Ohrid - AdinaArustei.Ro
[…] a fost luată cu vreo câteva zile înainte de plecare. Asta pentru că tot discutam despre mers pe Cheile Nerei, la lacul Bei, la cascada Bigăr… traseu pe care l-am mai făcut acum câțiva ani. Însă […]