Profesorul si menajera – Yoko Ogawa

Vă invit să pășiți într-o lume în care matematica este mai mult decât o simplă disclipină școlară. Este universul Profesorului, personajul principal al cărții. În tinerețe, acesta a suferit un accident în urma căruia a rămas cu o memorie care se “resetează” la fiecare 80 de minute. Tocmai de aceea, are tot felul de bilețele lipite prin casă și chiar pe hainele pe care le poartă.

În casa lui apare o menajeră, care îi devine mai mult decât o simplă menajeră. Prin prisma copilului ei de 10 ani, denumit de către Profesor Radical, menajera are ocazia să descopere un sentiment puternic de prietenie între cei doi. Pe alocuri mi s-a părut că aceasta ar fi povestea unui bunic și a nepotului său, ambii pasionați de baseball. Numai că, vai! cele 80 de minute se scurg repede și totul o ia de la capăt…

Cum se descurcă Menajera cu noul angajator, prin ce trece și mai ales, câte învață din această relație deosebită, puteți afla citind cartea – o puteți comanda de aici.

Biblia vaginului. Separarea miturilor de medicina, Dr. Jen Gunter.

Așa cum am recomandat și voi recomanda mereu Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex, așa vă recomand și această cartea a femeii. Din punctul meu de vedere, nu ar trebui să existe femeie care să nu o fi citit vreodată.

De ce? Pentru că aflăm atât de multe lucruri despre noi și despre corpul nostru, încât mă întreb unde o fi fost până acum? De ce am găsit-o abia acum?? Ah, stai, a apărut în 2021 pe piața din România, poate de asta…

De la mituri medicale, până la anatomie și absorbante, de la modul în care funcționează aparatul reproducător feminin și până la concepție – cartea este o adevărată comoară pe care, așa cum spuneam mai sus, e musai să o citiți.

O puteți comanda de aici.

Copiii de pe Volga – Guzel Iahina

Prima carte pe care am citit-o, scrisă tot de Guzel Iahina (și despre care v-am scris câteva cuvinte în iulie 2022), mi-a plăcut în mod deosebit. Pasajele descriptive, modul de a zugrăvi personajele, firul acțiunii – cu toate m-au vrăjit. Așadar, nu mă așteptam la altceva când am pus mâna pe Copiii de pe Volga. Însă aceasta din urmă a fost și mai și, deși, recunosc, aș fi vrut un alt final pentru ea. Într-un fel, un final fericit, dar cum să fii fericit când rămâi fără soție și fără copii?

Dar să o iau ușor, cu începutul. Profesorul Bach este tocmit pentru o fată ascunsă după un paravan. După cum m-am așteptat, între cei doi se înfiripă o poveste de iubire – da, fără să se vadă vreodată – iar fata fuge la el, refuzând să se căsătorească cu un bărbat ales de tatăl ei. Din acel moment, viața celor doi începe să curgă liniștit, pentru că ei sunt izolați de oamenii care trăiesc într-un sat pe celălat mal al Volgăi. Pentru a ajunge acolo, Profesorul traversează apa înghețată iarna sau cu ajutorul unei bărci pe timpul perioadei calde. Dar de ce ar face-o, când tot ce își dorește este lângă el? Ajunge să se înțeleagă cu Klara din priviri, iar pe parcursul vieții lor împreună, cuvintele dispar, încet încet. 

În același timp, istoria se scrie cu mult sânge și pierderi, ceea ce face ca romanul să reprezinte nu doar viața personală a profesorului, ci și o veritabilă lecție de istorie. Bach numește fiecare an după evenimentele pe care le observă. Spre exemplu: 1918 – Anul Castelor nimicite, 1919 – Anul smintirii, 1920 – Anul vițeilor morți, 1921 – Anul celor flămânzi, 1922 – Anul Copiilor Morți, 1923 – Anul muțeniei, 1924 – Anul întoarcerii, 1925 – Anul oaspeților, 1926 – Anul recoltei nemaivăzute, 1927 – Anul presimțirilor rele, 1928 – Anul grânelor tăinuite, 1929 – Anul fugii, 1930 – Anul răzvrătirii, 1931 – Anul Marii minciuni, 1932 – Anul marelui răgaz, 1933 – Anul marii flămânziri șamd.

PS: Abia la final am descoperit de unde vine acest titlu.

O puteți comanda de aici.

Pantofiorii roșii – Maria Housden

Cartea ilustrează povestea unei fetițe de patru ani care moare de cancer. De fapt, mama ei povestește cum viața ei ia o turnură tragică atunci când vede sânge – anunțul unor morți iminente. Ea pierde sarcina și în aceeași zi, vede că urina fetiței ei conține sânge. Acela este punctul critic din care începe lupta contra timp cu moartea. Hannah îi învață pe cei din jur ce înseamnă demnitatea și bucuria de a trăi, chiar și cu acest diagnostic. Ușor, ușor, se stinge, însă nu fără a lăsa în urma ei ceva: lecții pe care noi toți ar trebui să le urmăm. Să fim mai ancorați în prezent. Să ne bucurăm mai mult de lucrurile mici, care contează de fapt.

Povestea continuă și după moartea lui Hannah, mama povestind cum decurge relația cu soțul și cu ceilalți copii.

Nu știu dacă este o carte pe care aș recomanda-o în mod deosebit. Eu am citit-o pentru că era singura pe care o aveam la mine.

Dacă totuși sunteți curioase, o găsiți aici.

Ați citit vreo una dintre cele patru cărți de mai sus? Cum vi s-a părut?