De la prima fotografie pe care am văzut-o, mi-am dorit să merg și eu acolo, la Castelul de lut din Valea Zânelor.
Când am încropit traseul m-am uitat pe review-uri și bloguri pentru a citi câteva din părerile celor care au fost acolo. Sincer, m-a cam descurajat faptul că mulți spuneau că e greu accesibil, că ai nevoie de mașină înaltă, că e foarte aglomerat, că proprietarul e nu știu cum… însă încărcați cu zen-ul Sibiului, am plecat înspre Porumbacu de Sus după ce am achitat cazarea.
Cum e drumul până la Castelul de lut din Valea Zânelor:
Perfect asfaltat, șosea până la castel. În stânga este parcare mare, pietruită, iar la 1 minut de mers din parcare este Castelul de lut. Veți găsi și câțiva comercianți cu fructe de pădure, dar niciunul agresiv sau insistent (așa cum citisem).
Cât despre accesul în interiorul de la Castelul de lut din Valea Zânelor, taxa a fost de 5 lei. Nu m-a căutat nimeni în rucsac, chiloți, șosete după apă sau alte produse. Copilul și-a băut liniștit apa din sticla personală, nu a fost nimeni absurd (iarăși, citisem că e strict interzis să intri cu astfel de produse din afară). Noi am luat un suc de la căsuță, dar fetiţa a avut cele necesare în rucsăcelul ei.
Ce am făcut la Castelul de lut din Valea Zânelor:
Am admirat castelul, bineînțeles! E așa mic și simpatic! Foarte ingenioasă ideea și arhitectura, mi-a plăcut enorm! Nu era foarte aglomerat, așa că am filmat câteva cadre (nu am plătit extra, camera a fost mereu la vedere) și am făcut câteva fotografii. Fetița a stat cu tatăl ei în timpul acesta și s-a jucat lângă râul care curge pe lângă Castel, iar mai apoi pe baloții de paie așezați la umbră.
Deci? Merită să mergi la Castelul de lut?
O atmosferă de relaxare și voie bună, o stare de poveste – așa mi-a rămas în gând Castelul de lut din Valea Zânelor de la Porumbacu de Sus. Total diferit față de ceea ce citisem!
Pentru noi, a fost o experiență faină şi chiar mă bucur că am inclus destinaţia în vacanţa noastră din august. Mai multe locuri pe care le-am vizitat (Hoghilag, Sovata, Praid, Sibiu) puteţi vedea şi în clipul de mai jos:
Vă pup şi vă trimit un zâmbet!
Au reusit si ei sa asfalteze intr-un final? Pe mine nu m-a impresionat asa tare, n-as mai merge. 🙂
Nici eu nu pot sa zic ca m-as duce zilnic 🙂 dar am ramas cu o impresie placuta, sa stii.
Mă bucur să mai citesc și impresii pozitive cu privire la locul ăsta. Cred că mulți pleacă și cu așteptări exagerate, eu am tot citit că „n-ai prea multe de făcut” pe la lumea dezamăgită… mulți chiar își închipuie că e ceva de vizitat și-n interior.
Pai ce anume ar vrea sa faca? E o apa, e natura, e aer curat… ce vrei mai mult decat atat?
Draga Adina, hai sa iti spun partea nevăzută a acelei minunății, având în vedere ca Porumbacu e acel la tara unde merg de 35 ade ani. Minunatul castel nu are autorizație de construcție sau de funcționare. Din acel minunat loc,apa menajera se scurge în minunatul rau în care sunt convinsa ca nu doar fetita ta s-a jucat. În zona abia acum se trage canalizarea, deci nu, castelul nu are. S-au făcut ne umararr sesizări către protecția mediului cu foto doveditoare, dar evident ca se întâmplă nimic. Când primarul satului ia șpaga pe care a luat-o și este ruda cu o doamna bine văzută seara de seara la TV, orice este posibil. Da, locul este minunat, un mic paradis în care corupția e la locul ei.
Ana 🙁 stii care mi-a fost primul gand? La toate animalele chinuite pentru turist. Aha, deci mergem, ne facem poze, ne minunam un pic, dar dupa noi potopul, cat am stat noi acolo nu am vazut nimic… si chiar daca am fi vazut, “ce am fi putut face?”…
Mi se pare strigator la cer sa ai reclamatii cu dovezi si sa nu fie luate in calcul.
Au distrus satul, zona, tot!!! Pacat!
Apa, natura, aer curat de care zici, nu mai sunt ce au fost! Daca vreti sa va calcati efectiv pe picioare si sa respirati noxe la greu, sa mincati o gogoasa sau un hot-dog, foarte bine….cat despre”castel” nimic deosebit (nimic mai mult decat vedeti in toate pozele)!