După 2 ani de stat în casă (nu se pune concediul de o săptămână din august, da?) am decis că este timpul pentru o vacanță adevărată. Am avut un an greu, plin de provocări și muncă, așa că îmi doream să evadez pur și simplu. Să uit de tot și de toate… așa că am ales să fiu, din nou, turist în Mauritius. Pentru a treia oară!

Din păcate, nu am apucat să vă scriu despre a doua vizită pe care am făcut-o în această insulă magnifică, dar dacă mă urmăriți pe instagram (pe @Adina.Arustei), știți deja cum a fost și ce am făcut acolo. Găsiți repere salvate pe cont, zeci de poze și story-uri, inclusiv pentru sezonul trei, cum îi zic eu, despre care vă voi povesti în acest articol.

Am regăsit insula schimbată – și în rău, dar mai ales în bine. Și pentru că am plecat, dar îmi doresc să revin, o să scriu câteva impresii din această nouă călătorie. De această dată am stat trei săptămâni și un pic, pentru că am inclus și zilele libere de 30 noiembrie și întâi decembrie. Daaa – am sărbătorit 1 decembrie pe plajă!

Cum am ajuns în Mauritius

Am ales să plecăm pe cont propriu, așa că am cumpărat biletele direct de pe Air France. Deși inițial mă uitasem la Austrian, am decis că escala în Paris ar fi cea mai potrivită datorită timpului mic de așteptare. Am cumpărat biletele cu o lună înainte, am făcut asigurare și… am așteptat să plecăm. Dată fiind situația cu acest Covid nemernic, până nu m-am văzut acolo, nu am crezut că vom ajunge. Spun asta pentru că am verificat zilnic dacă se schimbă ceva pentru turiști. Mauritius a avut granițele închise aproape un an, varianta delta, omicron… deci… orice era posibil. 

Pentru a intra pe teritoriul țării, am avut nevoie de test PCR (inclusiv pentru Ingrid), de asigurare pe care se menționează acoperire în caz de Covid și de cazare. Am completat de acasă formularele de la Imigrări (le primiți și în avion, dar am vrut să avem totul pregătit). Documentele au trebuit imprimate și ținute aproape – au fost verificate pe bune. La sosire am fost testați din nou, însă totul a fost foarte bine organizat și rapid. Când ne-am întors în România, situația a fost fix invers, dar… asta e altă poveste. Să nu ne enervăm acum…

Așadar, după aproximativ 24 de ore din momentul în care am ieșit din casă din București, pășeam într-una nouă, care avea să ne adăpostească pentru următoarele zile.

Ce am făcut în Mauritius de această dată? Well, dacă în anii anteriori am bifat anumite obiective turistice de top, în acest an ne-am axat pe maaaaare. Pe explorarea lumii de sub apă, mai bine spus. În noiembrie-decembrie, când am fost noi, nu era permis nimănui să stea pe plajă. De mult apusă perioada picnicurilor pe plajă, a lenevitului la soare… pe plajele publice, desigur, și mai ales pentru localnici. Turiștii nu mi s-au părut foarte afectați de evoluția locală a cazurilor de Covid, însă localnicii erau cu adevărat în gardă. Noi am încercat să respectăm pe cât posibil regulile, chiar dacă este absolut înfiorător să stai la 30 de grade, pe plajă, cu mască… but it was what it was. 

Aproape în fiecare zi am mers la snorkeling, iar asta a însemnat că ne echipam în mașină, iar de acolo mergeam direct spre plajă. Intram în apă, ne bălăceam, apoi ieșeam… am făcut și câte trei reprize de snorkeling pe zi, iar în pauze am stat la soare pur și simplu sau am mâncat pe lângă mașină. 

Unde faci snorkeling mișto în Mauritius:

Vă spuneam acum câțiva ani că din punctul de vedere al vieții subacvatice, Mauritius nu prea impresionează. Însă de la prima întâlnire și până acum, insula a fost închisă complet turiștilor, iar localnicii nu au mai avut voie în apă, ceea ce a dus la o dezvoltare incredibilă a speciilor. Pur și simplu, coralii erau într-o stare foarte bună, iar speciile de pești nenumărate! Ba chiar am văzut pești pe care nu îi mai văzusem până acum… Clar, impresia cu care am plecat de aici în primul an nu mai era de actualitate.

Pentru snorkeling, cel mai fain ni s-a părut în zona Balaclava – Trou aux Biches. Am fost și în Flic en Flac, însă este de parcurs o porțiune destul de mare până ajungi la corali. Partea proastă este că până să ajungi la recif, în unele zone este că apa este foarte mică. Până un pic mai sus de genunchi, ca să fiu mai precisă, dar sunt tot felul de corali și arici și nu poți merge. Trebuie să plutești… e tare obositor prin apa mică. Așa că trebuie să vă orientați bine pentru a găsi pasajul. Odată ajunși la recif, e… altă lume. 

Dacă nu vă interesează prea mult snorkelingul, dar vreți totuși să faceți (măcar de gura mea), puteți merge în zona hotelului Oberoi. 

Dacă, în schimb, vreți să faceți snorkeling zilnic (ca noi), trebuie să știți câteva lucruri:

Echipamentul bun este un must have. Dacă nu vrei să îți intre apă în tub, să te enervezi că ți se aburesc ochelarii, evident. Noi am avut echipament de acasă (da, complet: labe, ochelari cu tub). Nu faceți rabat la calitate și nu luați ce e mai ieftin. Confortul din apă e important. Dacă nu aveți de acasă, trebuie să știți că nu am găsit decât pentru scuba de închiriat. Așa că va trebui să mergeți într-un mall pentru a vă cumpăra.

Purtați o cămașă/bluză cu mânecă lungă/pantalon lung. Cuuum așa, dragă, te bagi în apă în colanți? Nu, nu-s colanți, dragă, sunt pantaloni cu factor de protecție 50. Bluza la fel. Am învățat lecția asta prețioasă după primul snorkeling (nu se uită niciodată) din Mexic, de acum mai bine de 10 ani. Atunci, ca tot turistul neștiutor, m-am băgat în apă. Am luat echipament de pe barca închiriată și gata, în apă. Ce nu știam eu era că mă voi arde cumplit, chiar și în cele (doar) 40-45 de minute petrecute. Nu e mult, plus că stai în apă, nu? Greșit. Nu am putut dormi câteva nopți pe spate din acest motiv. Așadar, e clar: fără pielea acoperită nu te bagi în apă la snorkeling. 
Ahh și dacă iei o cămașă peste costumul de baie din două piese, ai grijă să o închei. Apa o ridică și îți faci praf spatele… sau ia costum întreg+cămașă. Been there, did that – voi doar faceți ce vă zic eu și aduceți un ananas la schimb 😀

Apropo de îmbrăcăminte, îmbrăcați copiii mici. Localnicilor li se pare foarte depasat și înspăimântător (ca să îl citez pe unul) să vadă copii fără haine (știți voi care e moda la români pe plajă… și nu doar la români). Eu aș zice doar că a periculos din punctul de vedere al unor posibile arsuri solare și mai e o chestie… intimitatea… știți ce zic. Pe timpul zilei, vă recomand să le luați costume UV cu mânecă lungă, pantaloni, pălăriuțe. Bineînțeles, expunere în orele permise.

Ce poți face în Mauritius – sau mai bine spus, ce am mai făcut noi de această dată. Lista din anii trecuți a rămas încă deschisă….

Am mers și pe plaje private, unde eram priviți ciudat dacă aveam mască. Se pare că acest Covid nu intră în hoteluri (yeah right), pentru că nimeni nu purta. Am băut ceva, ne-am întins la soare, ne-am ascuns printre palmeri, am călcat pe iarbăăăă. Merită și astfel de zile.

Într-una dintre zile am închriat o barcă, având scopul principal de a vedea țestoasele. Am reușit să le vedem – trei la număr în prima zi, apoi ne-am îndreptat spre alte două locuri în care am făcut snorkeling. 
Prețul pornește de la 3000 de rupii la 6500… depinde pe cine întrebai și de durata călătoriei. Asta ar însemna cam 300-650 de lei pentru o oră, o oră jumătate. Se pot închiria și bărci care te duc să vezi definii, să pescuiești, la Ile aux Cerfs etc, însă date fiind condițiile, am preferat să nu facem asta. 

La țestoase puteți ajune și înot, de pe mal, cum am făcut noi în zilele următoare. 

Într-o altă zi am mers pe un câmp de ananas, unde am stat ochi în ochi cu ananasul și am mâncat fruct proaspăt sau… murat. Sau cu chilli (thank you, but no, thank you). 

Într-o altă zi am mers aproape și de munte, pe un mic traseu. Din păcate, nu am reușit nici în acest an să mergem la vreun view point. Poate din cauza căldurii… însuși gândul unui traseu prin soare… la 30 de grade… nu era foarte încurajator. Poate la anul.

În rest, am bătut insula dintr-un loc în altul și ne-am oprit unde am văzut cu ochii. Oraș? Hai să oprim. Piață? Hai să vedem (cu dezinfectantul și cu masca după noi). Plajă? Iaaa, cum o fi asta? Fructeeeeeeee, opreșșșșșșteeeeeee! Templu? STOP.

Nu mai știu câte plaje am vizitat – cine să le numere, la câte sunt? dar în fiecare zi plecam dimineața și reveneam seara, pentru cină. Dacă vă e dor de români, în fiecare an am întâlnit în Pereybere. 

Cum sunt prețurile? Unde facem cumpărături?

Prețurile erau cam la fel ca în anii trecuți, bineînțeles preferențiale pentru turiști. Dacă vă place să vă tocmiți, puteți să o faceți în piețe. 

Litchi

Litchi delicios, proaspăt cules. Localnicii recomandă consumul lui în ziua recoltării. Altfel, începe să se usuce și își pierde din gust. 
Prețul variază în funcție de loc, însă ca idee este în jur de 20 lei / jumătate de kg.

Am evitat pe cât posibil să mâncăm în restaurante, iar când am făcut asta, am preferat să luam mâncarea cu noi în loc să stăm acolo. Știu… un concediu ciudat… dar better safe than sorry, nu?

M-am simțit mereu în siguranță, chiar dacă am mers în supermarketuri în care am aprins lanterna telefonului ca să nu ne împiedicăm… sau dacă ne-a prin seara pe undeva. Localnicii sunt amabili, salută, zâmbesc… nu am avut nicio secundă vreun sentiment de teamă. 

Scriind acum acest articol, mi se par toate atât de familiare! Mă surprinde că este abia a treia oară când am ajuns acolo. Am impresia că este a100a! Poate că simt asta pentru că am stat de fiecare dată câte două săptămâni… acum, vreo 3 și ceva.
Pur și simplu este destinația mea preferată din lume în acest moment! Din Jurnalele de călătorie aflați ce alte locuri minunate am vizitat până acum.

Le Morne

Cu siguranță nu e ultima oară când am mers – încă mai avem de explorat.

Dacă aveți vreo întrebare referitoare la Mauritius și credeți că vă pot răspunde, aici sunt. Iar indiferent de destinația pe care ați alege-o, bucurați-vă de tot ce veți vedea în jur!