Incep aceasta postare prin a va spune ca eu nu sunt adepta proviziilor. Nu vreau sa aud de zeci de borcane pregatite din timp, carate, asezate, mutate, depozitate si aliniate frumos in camara sau de cutii si cutiute cu de toate. Nu ma intelegeti gresit – nu spun sa mergem sa imprumutam de la vecinu’ un pahar de zahar, dar de aici si pana la a cumpara cu sacul e cale lunga.
Imi place sa am tot ce imi trebuie daca ma hotarasc sa fac o reteta si sa nu fiu nevoita sa cobor pana la magazin, insa pentru mine, totul cu masura. Inca un alt motiv pentru care cred ca vremea camarii a apus este lipsa spatiului. Acum camara e dressing.. 🙂
Nu vreau sa petrec ore in sir in bucatarie facand siropuri, dulceturi si zacusca. Poate ca atunci cand eram mici aceste activitati erau necesare, insa acum prefer sa imi petrec timpul liber intr-un alt mod. Imi amintesc ca mama facea multe feluri de gemuri si ca aveam fiecare cate un numar de nuci verzi de curatat :). Era jale cand ramaneam cu degetele – si cu unghiile, mai rau! – ‘murdare’ pentru zile si chiar saptamani.
Insa am fost de curand acasa si am adus o punga (probabil un kg de prune). Am ros vreo doua-trei, dar le-am abandonat. Ma gandeam sa le arunc intr-o cratita si sa fac un compot, insa a venit matusa mea in vizita si mi-a adus – cum altfel? – inca vreo doua kg de prune. M-am trezit, asadar, cu prune. Multe. Gustoase, dar multe. Si cum spatiul din bucataria mea nu e foarte generos, a trebuit sa fac ceva cu ele. Sa le arunc – era pacat. Sa le dau – nu am cui. Asa ca am decis sa fac gem de prune.
Nu am mai facut niciodata dulceata, deci a fost un level one :)) de trecut. Si pentru ca mare filosofie n-avea cum sa fie, am fotografiat procedeul – poate va ajuta.
Ce am folosit pentru Gem de prune:
– zahar – 250 gr;
– prune – 1;
– un baton de scortisoara;
– lamaie.
1. Curatam prunele de samburi.
2. Adaugam zaharul peste, amestecam usor de sus in jos si lasam cateva ore la odihnit. (sau chiar peste noapte). Se va lasa un sirop yummm.. 🙂
3. Nuca o punem intr-o tava si o bagam la cuptor pentru a se usca. Eu am pus-o vreo 30 de minute, la foc minim.
4. Revenim la fructe. Au trecut cateva ore, deci le transferam intr-un vas teflonat pentru a incepe sa le preparam.
5. Aprindem plita la foc mic si le lasam in legea lor.
6. Si lasa sirop, si lasa.. Eu am adaugat si o mana de afine, le aveam prin frigi si am scapat de ele.
7. Amestecam din cand in cand
8. Lasam la foc mic cam doua ore. Nu uitati sa amestecati!
Gemul incepe sa se ingroase, sa se lege. Ca sa vedem cand e gata, punem cateva picaturi pe o farfuriuta.
Cand o inclinam, picaturile trebuie sa stea. Cele mari s-au deplasat, pentru ca era multa dulceata 🙂 Dar cele mici nu s-au clintit.
9. Adaugam zeama de lamaie, am taiat mai putin de un sfert:
10. Revenim la nuca. Dupa ce am uscat-o in cuptor, apasam usor pe samburi si scapam de coaja. (Daca faceti tort Krantz, folositi aceeasi tehnica!)
11. Maruntim nuca dupa ce am curatat-o de coaja. Stiti procedeul :D, l-ati mai vazut la bomboanele cu lapte condensat. Sau puteti folosi un sucitor.
12. Adaugam peste gem (mie imi place cu multa multa nuca, voi puteti adauga o parte mai intai).
13. Incorporam nuca si oprim plita:
14. Pregatim borcanele, eu le-am pus intr-o tava pentru a nu se sparge:
15. Punem gemul, intoarcem borcanul:
16. Productia:
Dupa ce am pus tot gemul, le transferam intr-o patura. Facem ca un culcus si le punem asa, fierbinti. Le lasam o zi-doua, pana se racesc. Ce ramane pregatim pentru pozele artistice 🙂
Sectiune 🙂
Impresii Gem de prune:
Este foarte gustos, iar combinatia cu nuca este perfecta! Desi reteta pe care am gasit-o (si adaptat-o) cerea 1 kg de zahar, mie mi s-au parut suficiente 250 gr. Bine am facut ca am pus numai atat! Daca as fi pus 1000 gr, probabil imi crestea glicemia instantaneu si n-apucam sa mai sun la 112.
Va recomand sa gustati si eventual sa mai adaugati zahar – totul depinde de prunele pe care le aveti, cat de dulci sunt.
Sunt multumita ca prima mea incercare de a face dulceata a fost un succes, am folosit inteligent fructele, nu le-am aruncat.. pai da, copiii din Somalia mor de foame si noi aruncam? 😐 Nu se poate!
Nu stiu daca o sa simt o mare satisfactie, sau in orice caz, mai mare decat daca as fi desfacut un magiun de Topoloveni, dar macar pot sa zic c-am facut si eu la viata mea dulceata.
Ceea ce va invit si pe voi! 🙂
Nu pot sa spun de cat felicitari!
Tu chiar esti o adevarata gospodina, iar daca ai facut si primul/gem dulceata … nu mai are cine sa ma contrazica ;)))
Pupici
Merci, Dee 🙂 :*
Nici eu nu sunt de acord cu excesul de zahar in dulceturi, prajituri, am mai adaptat si eu retete la acest capitol. Si nici aruncatul mancarii nu-mi place, prefer sa cumpar cat imi trebuie decat sa iau cu tonele pe principiul "sa fie". Sunt curioasa cum e cu nuca, nu cred ca am mancat vreodata.
Eu stiu sigur ca atunci cand voi face dulceata prima oara va fi de cirese amare. E preferata mea. Si prima placinta va fi cu mere. E preferata lui. 🙂
Imi amintesc ca atunci cand eram mica, bunica facea magiun si ii punea nuca. De aceea am pus si eu.
Mama face dulceata de cirese amare, dar eu nu am avut de unde sa iau.. imi place si mie mult!
Cu o reteta de placinta cu mere te astept peste vreo 2-3 saptamani – am in plan, insa nu stiu cand 🙂
Te pup.
Uitasem esentialul: imi plac pozele. Iti vine sa le mananci! :))
Merci! esti tu draguta, mie mi se par ..banale 🙁
Azi am pus un ceaun mare cu prune pentru gem pe foc 😀
Azi am pus si un sac de castraveti la murat.
Tot azi am mai facut inca o portie de suc de rosii.
Bonus 😀 am tocat jumatate de sac cu ardei pentru la congelator.
Arata foarte bine gemul tau, cu nuca nu am preparat niciodata si nici nu stiam de faza cu statul in cap. Dupa ce au fost puse fierbinti la borcane, imediat stranse cu putere. Etichetate si puse pe raft langa surate.
Mie nu-mi plac chestiile din comert si nici sa dau altora bani ca ar fi eco/bio si nu-mai-stiu-cum. Imi place sa stiu ce mananc.
Stiu ca e multa munca, am avut ajutoare, am fost 4 insi, ne-am coordonat foarte bine si am terminat destul de repede.
Miha, felicitari daca ai si rabdare si pentru cine. Eu insa nu am familie mare..
Incearca sa pui borcanele invers si compara. Eu zic ca se sterilizeaza mult mai bine. Si mama le pune la fel, apoi transfer in patura si lasate sa se raceasca pana cand vor ele.
Harnicuto 🙂
O sa incerc, chiar azi i-am povestit soacra-mii. :*
Ce am facut impart la doi, jumate noua(eu si cu sot)si jumatate socrilor, cred ca suntem doar mancaciosi, numerosi suntem doar cand ne strangem tot familionul. 😀
🙂 frumoasa postare. N-am facut niciodata. Poate ma motivezi si pe mine 😀
Daca ai de unde sa iei fructe, fa si tu! :*
Tocmai a terminat si mama ieri gemul..mirosea superb in toata casa!
Sa fie sanatoasa mama si sa mai faca! 🙂
eu am facut anul trecut gem de caise, mi s-a parut usor de realizat. anul acesta n-am pus nimic, din cauza ca am gasit greu fructe si am preferat sa le mananc.
in casa mea nu s-a facut niciodata gem de prune cu nuca, poate ar trebui sa incerc 🙂
Incearca, dar nuca musai uscata asa 🙂
Mamaaa,ce bunatate! Inca n-am apucat sa fac decat compot si…..zacusca! 😀 Cand o sa ai un copil, probabil se vor schimba prioritatile si peste ceva vreme ,o sa ne povestesti si mai multe retete! :))
Vreauuuu sa degust! :*
Vai, Kabea, zacusca! Suna bine! Felicitari, esti o gospodina!
Eu am trecut doar de nivelul unu :))
Draga mea,pana sa ma marit,recunosc,nu prea am facut decat de nevoie,dar dupaaa….in special pentru copil faci ceea ce ziceai ca n-ai face ! :))
Treci usor la urmatoarele nivele,ai sa vezi 🙂 !
Sper sa apuc si eu sa pun reteta,e deosebita,garantat ! 🙂
Pupici!
Bun gemul arata si foarte bine dar eu nu le faceam cu nuca acum am sa le fac asa multumesc .
Incearca sa pui nuca uscata (cum am facut-o eu, e mult mai gustoasa decat cea cruda) intr-o parte, poate o sa iti placa!
Pup ya
Draga Megut ma surpinzi…am vazut eu ca te pricepi la bucatareala dar cu gemul m-ai lasat fara cuvinte. Foarte, foarte simpatic. Promit ca daca intru in bucatarie blogul tau o sa fie singura sursa de inspiratie.
Gabriela, pai se poate.. fugi si pune-ti sortul de bucatarie! E posibil sa-ti placa sa te joci cu ingredientele!
Te pup.