Bună dimineaţa!
Vă invit să ne continuăm drumul prin România către Cheile Nerei. Am traversat Transalpina şi-am ajuns deja in Petroşani, oraş liniştit, micuţ şi foarte frumos iluminat. Mi-a lăsat o impresie tare bună ca orăşel. Nu tu agitaţie de capitală, nu tu oameni supăraţi sau grăbiţi. Parcă în oraşele de provincie timpul trece altfel.
Cred că a fost prima oară când am poposit mai mult aici. Nu vă gândiţi la zile, ci la ore. Şi nu pentru că am fi vrut în mod deosebit, ci pentru că ne-am învârtit ceva până am hotărât unde să mâncăm. Deşi papa a fost foarte bună, cei de la Via (restaurant situat în centru) s-au jucat cu nervii noştri, pentru că am avut de aşteptat vreo ora până a sosit…
Tot răul spre bine: aşa am putut să vedem oraşul şi seara, din goana maşinii.
La ceas de seară am pornit aşadar către Târgu Jiu, oraş care datează din 1406 şi care este renumit datorită lui Brâncuşi şi operelor sale aflate aici. Şi nu numai Brancuşi era ascuns în acest orăşel plăcut, ci şi una dintre cele mai dragi cititoare ale mele, cu care urma să mă întâlnesc a doua zi.
Aşa că ne-am cazat, am dormitttttttttt neîntoarsă, iar a doua zi după un mic dejun rapid, am pornit către centrul oraşului.
Ajunşi pe noapte, nu aveam de unde să ştim că Targu Jiu cel calm şi destul de liber se va transforma ziua într-un furnicar. Am găsit cu greu loc de parcare în centru si-am pornit către cele trei obiective turistice principale ale oraşului: Poarta Sărutului, Coloana Infinitului şi Masa Tăcerii. Şi mai aveam eu un zâmbet ascuns, pentru că ştiam că urma să ma întâlnesc cu cineva…
Se pare că aceste trei obiective sunt situate pe aceeaşi axa.
Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii se afla în parcul oraşului, iar la Coloana Infinitului se ajunge cu maşina mai rapid. Am mers, aşadar, către parc.
Poarta Sărutului este o sculptură din piatră realizată de Constantin Brâncuşi şi pare un arc de triumf mai micuţ.
O să îmi amintească mereu de Diana şi soţul ei, pentru că aici ne-au găsit :). Mai departe, am mers împreună la Masa tăcerii:
Masa tăcerii este lucrată în calcar si reprezintă masa dinaintea confruntării în bătălia la care urmează să participe combatanții. În jurul său există 12 scaune în formă de clepsidră.
Parcul central este presărat cu multe statui, este liniştit şi curat. Traversând un pod din fier putem ajunge pe o insuliţă unde s-a construit un complex cu piscină etc.
O soacră.. :)))Ultima oprire era Coloana Infinitului. Există o miniatură a ei şi în Rectoratul Politehnicii din Bucureşti, însă emoţia pe care mi-a provocat-o cea “adevărată” nu se compară.
Coloana Infinitului este parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului și Masa tăcerii concepute și executate de Brâncuşi. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 moduli octaedrici suprapuși, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiți „mărgele” de către autorul lor, Brâncuși.
Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaților români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.
După ce ne-am plimbat prin atât soare – după cum puteţi vedea, am prins o zi superbă, cu un cer de un albastru incredibil – am mers şi am luat prânzul împreună. Diana este, aşa cum îmi lăsase şi impresia din cât am interacţionat, o persoană caldă, sensibilă, delicată.. Mi-a fost mare drag de ea şi sentimentul că vei întâlni pe cineva într-un oraş necunoscut este aşa de frumos! Le mulţumesc tare mult, ei şi soţului, pentru prietenia arătată!
..şi uite-aşa, am lăsat Târgu Jiul în urmă şi-am pornit către Băile Herculane.
Pe drum către Băile Herculane
Despre Băile Herculane îl auzisem pe bunicul meu vorbind, însă nu fusesem niciodată. Citisem că aici vom gasi izvoare cu ape minerale termale clorurosodice, bicarbonatate, uşor sulfuroase, izvoare cu ape minerale termale clorurosodice, bicarbonatate, ape minerale termale clorurosodice, bromurate, iodate şi sulfuroase. Temperaturi: 38 – 62 grade. Eu deja îmi imaginam un jacuzzi in aer liber, cu apă fierbinte naturală 🙂
Am ajuns după amiază şi ne-am propus să căutăm cazare. Fiindcă am trecut pe lângă hotelul Roman, am vrut să ne cazăm acolo. Am intrat să vedem cum arată.
Centru Anti Aging? Perfect :))
Din păcate, hotelul acesta m-a surprins într-un mod.. neplăcut. Preţul unei camere era de 140 de lei (sau 180?), numai că… arata jalnic. Am primit o cheie pentru a vedea înainte de a plăti camera (păţitul suflă şi în iaurt!!) şi după ce am vazut-o, am fugit efectiv. Toate erau foarte vechi şi din câte imagini am văzut până acum, cred că e cel mai comunist loc pe care l-am văzut vreodată. Unde mai pui că mobila, clanţele la uşi şi ce mai era pe acolo erau cu siguranţă mai în vârstă decât mine.
Nu vă faceţi însă griji: aveţi de unde să alegeţi. Noi am găsit o vilă la care am plătit 100 de lei pe noapte. Curat, însă nimic deosebit. Măcar arata mult mai bine decât hotelul Roman! În ceea ce priveşte mâncarea, e uşor mai ieftină decât în Bucureşti şi sunt câteva restaurante mai de Doamne ajută, unde nu se servesc (doar) mici.
Buuun şi dacă ne-am cazat în Băile Herculane, ce-i de făcut?
Bineînţeles, vrem să vedem ce putem face în această staţiune!
Am întrebat şi ni s-a spus să mergem la cădiţe, ca să ne bălăcim în apă naturală fierbinte. Iată cum arătau cădiţele de lângă hotelul Roman…
Nu mi-am permis să fac mai multe fotografii, dar sunt sigură că aţi înteles ideea. Şi noi ne-am lămurit.. Imaginea e din 2014, dintr-un loc atât de iubit şi apreciat în trecut – cea mai veche staţiune din România.
Mai există încă două astfel de locuri (diferă apele) şi de asemenea, există şi ştrandul care este amenajat. Chiar este ok. Poţi închiria sezlong, poţi sta pe iarbă.. contrar aşteptărilor mele de a găsi doar persoane în vârstă în Băile Herculane, am văzut mulţi tineri. La ştrand, să te doară capul, nu alta.. dar să fim zen – suntem în vacanţă.
E bine de reţinut faptul că în cadiţe nu pot intra copiii mai mici de 14 ani.
Am stat o seară în Băile Herculane şi văzând condiţiile, am mers mai departe către Cheile Nerei.
Vă pup şi vă trimit un zambet!
***
Citeşte şi:
Băile Herculane a ajuns în paragină. … Este un păcat, atât de mult potențial și așa bătaie de joc… plin de gunoaie, hoteluri în stare jalnica. .. În alte țări cu mult mai puține resurse reușesc să facă de mii de ori mai mult. Eu am aici lângă un oraș cu ape termale.foarte cunoscut în lumea nemților, austriecilor și nu numai (Merano)…. dar nu există termen de comparație ca și prezentare, condiții și curățenie..aici sunt capabili să facă bani cu turiștii din piatra seacă.
Mi se face jena de fatul ca eu n-am fost niciodata in Tg Jiu. Am fost in Paris sa vad o expozitie dedicata lui Brancusi si totusi niciodata n-am ajuns sa vad sculturile din tara 🙁
Trecand peste sentimentele astea iti spun din nou ca-mi place mult sa citesc despre plimbarile tale.
Ti-am mai spus ca ador postarile tale de acest gen. Romania e frumoasa, da, dar dupa ce strabati o gramada de km dai de un "hotel Roman" sau de nisdte jacuzzi a la Herculane…Iar preturile sunt ridicate pt asemenea conditii. Poate sunt eu prea pretentioasa si fitioasa, dar ultimele vacante pe care le-am avut in tara mi-au lasat un gust amar.
Caditele ale chiar nu le-am vazut la Herculane, pacat de zona ca e foarte frumoasa. Noi veneam de la Baile Felix si zis sa ramanem o noapte in Herculane si am regretat decizia. Zona veche e o ruina ca si restul, manele, fum de mici. Mare pacat!
🙂 Si eu am fost ieri la Petrosani si Targu Jiu.De Petrosani stiam ca este un oras mic, dar am ramas suprrinsa de Targu Jiu, ma asteptam sa fie un oras mare, bogat. Noi am dormit la Petrosani, la o vila, 90 lei, dar au fost conditii bune, camera mare.La Baile Herculane n-am fost pentru ca de fiecare data cand am fost in cate o statiune renunita alta data pentru tratamente de atatea ori am avut o supriza neplacuta (statiuni pustii)
Eu tocmai am venit din vacanta…a fost una lunga, insa frumoasa! Dupa Croatia, Venetia si altele ne-am oprit la Baile Herculane. Am fost si noi tot acolo unde ai facut tu poza:D Doar ca era noapte…si o caldura infernala ce venea din acele ape termale!
Avem o tara frumoasa, insa pacat ca este locuita…spunea cineva :)))
Daca s-ar investi mai mult, ar fi muult mai bine, iar in alte conditii nu ar trebui sa parasesti tara mereu cand esti in concediu, pentru ca in Romania avem DE TOATE!
Cat de frumos ai descris orasul, totul! 🙂 Sa stii ca m-au emotionat cuvintele frumoase pe care le-ai spus la adresa noastra si tin sa iti multumesc pentru asta!! :* Tare ne bucuram ca v-am intalnit – doi oameni frumosi, zambitori, deschisi si fara fasoane – am petrecut acele ore superbe alaturi de voi 🙂 un singur regret ca parca au trecut atat de repede… Noi stii ca va mai asteptam cu drag pe la noi!! Pupici :*
Cu postarea aceasta mi-ai facut dor de Brasov, am acolo rude, intr-adevar este un oras mic dar tare frumos. Paca de baile felix, eu am fost cand eram mai mica si inca era mai bine, dar stiam ca in timp s-a mai degradat…este pacat, deoarece avem resursele naturale insa nu reusim sa le punem in evidenta.
http://o-fata-simpla.blogspot.ro/
Daca mai ajungi in Petrosani iti recomand sa mananci la Casa Bobirca! Au cea mai buna mancare 🙂 Te pup
Sunt invidioasa pe tine ca te-ai intalnit cu Diana:-), este o persoana minunata, si JB la fel. Nu am fost niciodata in Tg Jiu:-(, poate vara cealalta ajung si eu. Tare frumoase pozele si felul in care ne-ai povestit totul. Imi place mult bluzita ta. :-*
Ma bucur ca Petrosaniul ti-a lasat o impresie buna , desi erau multe alte locuri unde puteai manca mult mai bine. Via e un restaurant relativ nou, aprox 1an 2 . Dar asa e .. e in centru , si pt cineva in trecere e ok 🙂 Eu ma bucur ca mai trec oamenii si pe aici 😛 Cea mai proasta alegere din Herculane hotelul Roman , sunt muuulte alte locuri de cazare 🙁 Are si hotelul acesta piscina , dar si aceasta lasa de dorit. Iti recomand cu multa caldura pensiunea Noblesse , e putin mai scumpa dar merita din plin ! Cazarea , mancarea si servirea sunt ireprosabile . Proprietarii se ocupa cu drag de afacerea lor. Sper ca per total Banatul si putina Oltenie ti-au lasat o impresie buna si mai revii 🙂
Băile Herculane sunt cel mai mare mister turistic al României, după mine. Atâta potențial dat la o parte de tot felul de interese meschine. Am văzut niște fotografii din clădirile istorice, acum părăginite, care m-au lăsat mască. Interioarele sunt absolut superbe și acum, chiar dacă gradul de deteriorae te face să-ți ieși din minți.
Apropo de Hotelul Roman, mă mir cum de nu v-au recomandat Băile Romane din incintă. Sunt chiar cele construite de romani la venirea în Dacia și sunt singurele funcționale din țară cu asemenea vechime (sper să nu mă înșel). Și chiar arată foarte bine, fiind întreținute.