Ca orice blondă care se respectă, am şi eu piticii mei. Nu-s doar şapte, dar m-am hotărât să vă prezint doar atâţia. Nu de alta, dar dacă îi aliniez pe toţi, s-ar putea s-o luaţi la fugă.
Piticul numărul 1. Trandafirul fleşcăit.
-Ne vedem la Mecu’ de la Unirea!
Haida, acolo ne vedem. Ies de la MC. Încep să-mi strâng căştile, iau telefonul în mână, urc. Pe scări rulante, că ammmm, faţă de franţuji.
Văd diverşi tipi care îşi aşteaptă zânele. Nervoşi, nerăbdători, costumaţi sau nu. Mulţi dintre ei se tin cu doua deşte de câte un trandafir rrrrrrroşu ca focul, nu de alta, dar poate are băiatul noroc şi-o impresionează pe ea. Mi se ridică blana pe mine când văd trandafirul în cauză. Cu o coadă impresionant de lungă, artificială şi neapărat cu o bucată de rafie de-aia roşie pe care o bate vântul. Domnu’, domnu’, nu ştii că nu se mai poartă rafie de aia de când eram eu fetus?..
Piticul meu e cu ochii cât cepele. Nu pot să înteleg rostul trandafirului ăluia, cu coada de 3.82 de metri, pe care o să îl primească ea lângă pupic. O s-o impresioneze, o s-o dea pe spate sau cum? Ce cred stimabilii care fac investiţia asta?
Pe mine zău că nu mă încântă. Nu mă înţelegeţi greşit, iubesc trandafirii, aş face îngeraşi în trandafiri, aş adormi în trandafiri. Dar când mă gândesc că trebuie să car după mine trandafirul ăla o seară întreagă (eventual la un film şi la KFC după, că aşa e trendul pe care nu pot să îl urmez, dar asta deja e altă poveste), mă apucă pandaliile. Da, am primit şi eu un trandafir de-ăsta, dar şoc şi groază, i-am rupt coada şi l-am băgat în geantă. Cred că dacă îmi scriam numele cu cheia pe maşina lui (eventual Adina+X=Love şi încadram şi într-o inimioară), respectivul n-ar fi făcut ochii cât cepele ca în momentul în care am comis fărădelegea. L-am jignit profund, am văzut-o în privirea lui.
M-am gândit eu aşa să vin cu câteva sugestii pentru romanticii atârnători de coada trandafirului şi poate că mă ajutaţi si voi, că fete suntem, aşa-i?
În primul rând, stimabile, cumpără un trandafir adevărat- dacă tot vrei sa iei unul (orice ai face, număr impar să fie!). Asta înseamnă că te uiţi la el, îl analizezi – trebuie să aibă floarea maaaare, fără petale galbene-ofilite pe care ţi le rupe tanti cu fuste pe loc, că “..aşa e maică, e noi dar aşa se rupe petalele”. Nu, nu se rupe nicio petală din trandafir. El e perfect prin definiţie. Asta, bineînţeles, dacă ştii să-l alegi. E posibil ca ea să nu se uite prea bine la el, dusă de val. Dar dacă ai dat peste o scorpie ca mine, care a trecut de 25 de ani, e cam aiurea treaba. Aia îi scanează şi pistilul (Are? N-are?) şi e în stare să îţi spună şi când a fost plantat de olandezi.
În al doilea rând, încearcă să i-l oferi ori în cadrul întâlnirii, ori după, când o duci acasă. Pentru CĂ O DUCI ACASĂ, nu o laşi la metrou sau la taxi, ci în faţa blocului. Că aşa e frumos, aşa e cavalereşte. Îţi garantez că o să fie mult mai încântată dacă scoţi un trandafir nuştiudeunde în timpul sau după cină sau dacă îl ascunzi pe bancheta din spate şi i-l oferi când îi deschizi portiera. Chiar nu o să se aştepte la aşa ceva. În cazul în care credea că o să o întâmpini cu o floare când vine, o să fie uşor dezamăgită, pentru ca în momentul cheie să îşi dea seama că uite, ce surpriză îi pregăteai tu şi ea.. ea, care te credea un needucat şi-un ţăran şi-un neatent şi-un … care nu a fost în stare să-i aducă măcar un .. o păpădie.. of, ce remuşcări!
Sau am o idee mai bună: ia-i un trandafir de ăla, rupe-i coada şi pune-i-l în păr. Ştii tu la ce mă refer. Şi îmi spui după aia ce reacţie a avut.
Sau am o idee mai bună: ia-i un trandafir de ăla, rupe-i coada şi pune-i-l în păr. Ştii tu la ce mă refer. Şi îmi spui după aia ce reacţie a avut.
În al treilea rând, c-o floare nu se face primăvară. Dacă i-ai luat la prima întâlnire o floare şi crezi că e de ajuns pentru toată viaţa (asta în cazul în care veţi avea o viaţă împreună), ei bine, te înşeli. Surprinde-o fără o ocazie specială, pur şi simplu dăruieşte-i flori din când în când. Dacă vrei ca gestul tău să fie viu pentru mai mult timp, merge şi un aranjament floral – e mai longeviv datorită buretelui folosit. Nu-mi spune că nu ai de unde să iei flori, că nu te cred. Sunt florării mai ceva ca Mega Image-urile în Bucureşti, aşa că dacă vrei, poţi.
Orice femeie se bucură când primeşte flori. Primeşte atenţie, se simte răsfăţată, se simte iubită. Nu e deloc greu s-o faci să zâmbească şi crede-mă: merită! Pentru că are braţe în care te ascunzi seara, pentru că te ingrijeşte cu drag, pentru că îţi găteşte, pentru că e acolo, pentru că e a ta. Pentru că e lângă tine.
Revenind la trandafirii piticului, de multe ori i-am văzut lângă coşurile de gunoi abandonaţi, ofiliţi şi trişti. Păi cred şi eu: cine ar vrea să mai ia acasă un trandafir care a văzut o piesă de teatru, a cinat şi-apoi s-a plimbat prin parc la căldura mâinii?
Hm… mi se pare cu dus si intors. De exemplu, eu am avut a doua intalnire cu prietenul meu la 6 luni dupa ce ne-am "lipit". El ma astepta cu… da, trandafirul ala rosu de care zici, trandafir pe care l-am purtat dupa mine toata dimineata si amiaza. Si pana la urma, ajunsa acasa, tot i-am rupt coada. Il am si acum. Deci din punctul asta de vedere ai dreptate, nu e prea fain sa ti-l dea la inceputul intalnirii. Dar in alta ordine de idei, sarmanul baiat poate nu are masina, atunci unde sa tina trandafirasul pana cand o duce acasa? Doar nu il baga in nadragi. :))
Si nici bani de cosuri de flori de la florarii de fite nu o avea ca sa o dea pe stimabila cu rotitele in sus. :))
Asa ca face si el ce poate si daca fata tine la el, apreciaza gestul si nu ii da cu el in cap ca o pune sa care codoiul ala de trandafiroi toata ziua/seara.
Mie al meu imi ia cand suntem in concediu, de la tantile care vin la masa. Eu ii zic sa nu, dar el tot imi ia. :)) Desi stie ca inevitabil ajunge pe un dulap sau pe masa pana se termina concediul, ca n-am vaza sa il pun in apa.
Mai Danuta, cum adica a doua intalnire a fost dupa 6 luni? Pfoai, si-a durat inamorarea de la prima intalneala atat? Bravo 😀
Eu nu zic ca e musai sa aiba masina, da' nu stiu, sa-l ia la final, sau sa-l tina in buzunar sau sa ti-l ofere cand te ia de acasa, ca sa il poti lasa in apa. Nu vreau sa intru in detalii cu intamplari adevarate din viata mea, c-o sa ziceti ca-s scorpie :)))
Iarasi, nu as sporta sa-mi ia cand vin aia sa vanda la mese. Lesin. M-enerva sa vad cum se scobeste in portofel.. eventual sa si negocieze.. mereu am zis un NU NU NU NU mare cand au venit diversi vanzatori. Intentie din partea lui a fost de multe ori, dar te pui cu nebuna?
Nu, multumim.. 🙂
Eu zic ca ai dreptate si e valabil in mai multe cazuri. Eu plecam odata in oras la plimbare si era Sf. C-tin si Elena si era un fel de sarbatoare pt mine dar nu ma dadeam peste cap sa sarbatoresc asa ca am iesit la o plimbare . M-a sunat o prietena si vroia musai sa ne vedem, sa imi dea ceva si i-am zis ca sunt in oras si ea a zis ca vine unde sunt eu. Mi-a adus trei trandafiri si na, gestul a fost frumos, dar eram pe jos si m-am plimbat jumate de oras cu ei sa ii aduc acasa. Mi s-a parut un pic caraghios cum duceam eu floricelele. Macar daca erau mai scurti, vorba ta 🙂
Uaa, dar e frumos sa primesti flori de la fete! E asa un gest fain de prietenie! De ce nu le-ai pus si tu intr-o sacosa? :)))))))))))
Mie imi place sa ii pun pe geanta, arata asa frantuzeste 🙂
Te pup :*
super! daaa' numai 7? ca eu am mai multi :)))
E, .. sa fiu draguta, zic :))
Te invit sa ne pove si tu despre un pitic 😀
foarte bine spus!
atunci sa citim :*
:))) …. adica , ai vrut sa iti lauzi iubitul, te-am prins!!! Trandafirii tai(din poza) sunt perfecti , ;))
Anton Sandita: poate te va mira, dar nu i-am primit de la iubitul meu :))) sunt flori pe care le-am primit la un moment dat 🙂
ia sa ia aminte iubitul meu :)))))))) iubitul meeeeeeeeeeu, unde esti? :))))))
:)))) Nu am stiut 😀 , am crezut ca sunt de la iubit 🙂 :*
Foarte tare postarea!! <3
Multumesc, Alina, ma bucur ca ti-a placut 😀
:)))))) Nu m-am gandit niciodata la coada, jur. Genial!
:))) Esti mai tanara, d'aia :)))
:))) Chioveanu Paula, multumesc, frumoasa domnita:*
:)))) Ma cam supara si pe mine acele cozi nefiresc de lungi! Pe de alta parte, iti dau si nu-ti dau dreptate! Sunt de acord cu fiecare argument adus, e perfect logic si pertinent. In dezacord e firea mea romantica (sau ce a mai ramas din ea :P) – imi pare mult mai romantic un fir din orice floare decat un brat, o galeata sau un camion de flori!
Apoi, Adina, e cert ca daca ai fi fost un El ai fi facut tare fericita o fata – cum sa nu subscriu sugestiilor pe care le-ai oferit ca alternativa! 🙂
Pupicei, fata cu pitici! :))
Ilda
Lavender Thoughts
Hahah, Ilda, ce haioasa ai fost! Da, asa e, conteaza gestul si poate fi si o floare dintr-un servetel, nu trebuie sa fie un camion, hahaha! M-ai facut sa rad :))
Te pup, multumesc de vizita!
super! ai perfecta dreptate! mi-a placut mult ce ai scris 😉
super !
A trecut ceva vreme de la "trandafirii de inceput", chiar nu-mi mai amintesc daca am plimbat vreodata flori prin tot orasul. Stiu sigur, insa, ca am mai vazut fete purtand dupa ele flori aproape ofilite si mi-a parut rau. Pt flori.
Cristi, de obicei, ma lua de acasa si mereu ma aducea inapoi. Asa ca florile stateau din start in apa, acolo unde le este si locul, de altfel. In timp a ajuns sa-mi aduca cele mai rezistente flori, a invatat sa le aleaga: trandafirii sa aiba tulpina mai groasa si sa nu fie "curatati" de petale. Stie ca-mi plac toate florile, indiferent de numar si tip. Si tare-mi mai e drag cand imi face trandafiri din servetele de hartie. 🙂
Ah, uite ce dragut – un domn! De aia a si ajuns unde e 😉
Te pup, Ruxi!
Am iesit si eu putin cu nasul din carti (ca deja prea mult invatat strica) si am ajuns pe blogul taaau 🙂 mi-a placut mult postarea asta, m-ai inveselit. Multumesc :*
Ma bucur, Carla 😀
Pupici!
Multe de varsta mea ti-ar spune ca esti prea pretentioasa :))
dar eu inteleg ce vrei sa spui… nu stiu cat ar mai conta acum o floare.
tu ai descris indeajuns motivele pentru a mai comenta. ce pot spune este ca ai dreptate si pana la urma conteaza pe cine intalnim in viata noastra. Dar, asta este o alta poveste
Anca, da, fiecare cu gusturile ei. Dar mie o sa mi se para for ever and ever un gest cavaleresc. La fel cu deschisul usii sau a portierei. Asa-s eu, crescuta in anii 1900 :))
Acum nu o sa il ignori pe viata daca nu face niciunul din lucrurile de mai sus, dar ca idee, sunt multe lucruri elegante la un barbat 🙂
Te pup!
OK. Mie nu imi place sa primesc flori in general. Prietenii mei stiu acest lucru si evita sa imi cumpere flori. Nu o sa uit niciodata cand sotul meu (atunci prieten) mi-a cumparat un imens buchet de flori cand ne-am intalnit in oras. L-am pus sa il care el…de atunci nu imi mai cumpara flori, doar de ziua mea sau aniversarea casniciei noastre. Pentru mine este foarte bine astfel!
Andrea, dar de ce? Nu iti plac florile? Ti-e mila de ele ca se ofilesc?
Esti a doua persoana pe care o aud ca nu ii place sa primeasca floricele!
Super articolul :), mi-a placut 🙂
Mi-ai inveselit seara cu articolul tau 🙂 Ai dreptate in mare parte…insa le va putea multumi vreodata cineva pe femei?…nu prea cred :-*
:))) Tare articolul! Imi place si zau daca nu e asa!!! Pai sa apara un trandafir de nu stiu unde cand aproape suntem de incheierea serii impreuna? Fii serioasa!!! Desi imi amintesc ca iubitul meu m-a surprins o data in felul asta…avea un trandafir pe bancheta din spate, fara nici o ocazie! Ce frumooos! 🙂
Un an de zile, luna de luna, primeam! Acum, gata! :)))
Deja am avansat…insa mici gesturi zau ca fac minuni! Si ei stiu asta…sa fii sigura! Insa ma refer la cei educati, nu la toti badaranii care nu vor decat sex si habar n-au sa scoata o vorba frumoasa ceva de genul…! 🙂
Pupici
Da’ ai primit flori, nu gluma! 😀 Si mie imi plac trandafirii, indeosebi cei albastri <3
Dar ce frumos ai scris!! Foarte frumos <3 si sper sa ajunga sa fie citit si de cat mai multi domni 😀 eu am dat share 🙂
Pupici multi, draga mea! Si sper sa ramai la fel de frumoasa, mereu!! <3