Acum ceva timp am găsit pe Facebook o postare pe care am citit-o pe nerăsuflate. Era legată de copilărie, iar eu, citind-o, mi-am amintit atât de multe lucruri pe care le uitasem… Deşi trăisem cu ele ani la rând, veri la rând, nopţi una după alta.
Şi aşa mi-am dat seama că într-o zi a fost ultima oară când…

• Într-o zi a fost ultima oară când… am văzut salcâmul cu flori roz de lângă gard. E semn că va fi toamnă lungă, spunea bunica, şi nu ştiam exact dacă e de bine sau de rău. Iubeam florile de salcâm cu mirosul lor fin, diafan, dar nu ştiam că sunt şi vestitoare a ceva. Sau a cuiva…
• Într-o zi a fost ultima oară când… am stat pe întuneric, aşteptând să treacă o furtună năprasnică. În satul de după dealuri se întâmpla des să rămânem fără energie electrică. Şi bunicul aprindea lampa sau lumânarea şi jucam tabinet, că şi aşa nu aveam ce face…
• Într-o zi a fost ultima oară când… m-am rostogolit de sus, din vârf de deal, până la baza lui, adunând tot felul de gâze şi de buruieni în păr. Şi am râs de isprava pe care am făcut-o.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am intrat în magazinul acela răcoros, în care se vindeau cuie. Băgam mâna în cuiele acelea fără teamă, fără să mă certe cineva. Niciodată nu m-am zgâriat măcar. 
• Într-o zi a fost ultima oară când… am cumpărat pâine pe cartelă.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am rupt un trandafir de dulceaţă în drumu-mi spre casa bunicii.
• Într-o zi a fost ultima oară când... am băut lapte cald, proaspăt muls. Fără să îmi fie teamă de bacterii şi de enterocolite. Dacă închid ochii, încă îi simt mirosul.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am mâncat pe ascuns dulceaţă de cireşe amare din dulapul “încuiat” al bunicii.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am mers în jos, la grădina bunicului, ca să îi ducem mâncare.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am umblat cu picioarele prin apa rece a pârâului, ca să prindem peştişori. 
• Într-o zi a fost ultima oară când… am pupat mâţa în bot. Vorba vine – aşa ne spunea bunicul ca să ne convingă să mâncăm tot.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am luat cina cu toţii, împrejurul unei mese joase din lemn. 
• Într-o zi a fost ultima oară când... am văzut-o pe bunica tăind mămăliga cu aţă şi mai apoi închinând-o.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am mâncat pâine înmuiată în ceai, pe scările de la prispă, spre chiler, cu bunicul alături.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am plecat din apartamentul în care am copilărit. Nu am ştiut că nu o să mi se mai dea şansa de a-l revedea vreodată. Aş fi făcut măcar o fotografie.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am îmbrăcat păpuşile Barbie. Mai apoi le-am aruncat într-o cutie care a ajuns în pod, casă moale pentru şoareci. 
• Într-o zi a fost ultima oară când… îl urmăream pe bunicul bătând grâul cu chilugul, înainte de Ilie Pălie. Şi mă întrebam cum de are atâta putere…
• Într-o zi a fost ultima oară când... am urcat cu bunicul în clopotniţă, ca să tragă clopotul şi să bată toaca. El era responsabil cu asta la fiecare eveniment şi de fapt, era cu totul un om al Bisericii. 
• Într-o zi a fost ultima oară când… am urcat pe scările din biserica veche, până în privdor. Cred că pridvor… uite, într-o zi a fost ultima oară când ştiam cum se numeşte acel loc.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am intrat în pivniţă cu boabe de porumb ca să facem păsat puişorilor.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am cules o roşie din grădina bunicii şi am mâncat-o acolo, pe loc. Fără a o spăla.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am mâncat păpuşoi copt în jar. 
• Într-o zi a fost ultima oară când… am simţit că m-a luat cineva în braţe iar eu, somnoroasă, am zâmbit. Ştiam că e tuşa, ştiam că a venit vacanţa de vară.
• Într-o zi a fost ultima oară când… m-am dat pe mâini cu cremă cu miros de căpşune, rusească, şi am mirosit colonie.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am mâncat biscuiţi populari şi bombonele CIP.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am spus cuiva că-s nepoata lui Pavel Stratulat. Şi toată lumea îl iubea pe bunicul şi-l cunoştea, aşa că o spuneam mereu cu mândrie.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am văzut cum intră pe poartă Jana sau poate unul dintre copiii ei, ca să îi ceară bunicii borş proaspăt. Sau o cană de zahăr. Sau un pahar de ulei…
• Într-o zi a fost ultima oară când… am scos sania cea mare din şură şi am urcat cu greu dealul. Şi-apoi am alunecat la vale, fără griji şi cu faţa îmbujorată.
• Într-o zi a fost ultima oară când… l-am ascultat pe bunicul povestind despre război. Despre caporali, despre front, despre “departe de casă“.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am cules câteva fire de lăcrămioare şi câteva de zambile. Nu pe toate, bunică, lasă să mai rămână şi în grădină…
• Într-o zi a fost ultima oară când… am cules un buchet de toporaşi cu coadă lungă şi i l-am dăruit bunicii. Asta după ce l-am mirosit de 1000 de ori înainte.
• Într-o zi a fost ultima oară când… mi-am luat o bluză de training pe mine, pentru că era răcoare după ploaia de vară.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am pus capac sau poate farfurie pe oala din lut cu lapte prins, ca să nu îl mănânce mâţa.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am plâns pentru că ai mei m-au lăsat iar la ţară.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am încuiat poarta pe dinăuntru, ca să nu mai poată intra ţaţ’ Lina. Antipatică babă!
• Într-o zi a fost ultima oară când… am căutat insistent scăunelul meu cu trei picioare, făcut de bunicul, pentru că era al meu şi doar pe acela voiam să stau.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am fugit ţipând de frica gânsacului.
• Într-o zi a fost ultima oară când… am numărat puii proaspăt ieşiti din ou.

Toate-s amintiri din copilărie acum, iar amintirile sunt în suflet.

Vouă ce vă vine în gând prima oară atunci când şoptiţi… Într-o zi a fost ultima oară când… ?

Vă pup şi vă trimit un zâmbet!