Sâmbătă noapte m-am culcat pe la 2 și ceva. Și asta pentru că nu am putut să las din mână o carte. Vineri și sâmbătă noaptea am citit 400 și ceva de pagini… atât de tare m-a prins. Se pare că în ultima perioadă nu am mai citit la fel de mult – veți vedea că vă voi scrie doar despre patru cărți citite din februarie și până acum, însă ceea ce am citit a fost atât de intens, atât de răscolitor, atât de greu de digerat, încât… oftez.

Cărți citite în ultima perioadă – octombrie 2021

Oameni anxiosi – Fredrik Backman.

Despre această carte mi-a menționat o prietenă și din descrierea pe care a făcut-o, m-a convins. Mai mult, citisem deja Un bărbat pe nume Ove în 2018 și îmi plăcuse mult stilul autorului. Așadar, m-am apucat de citit. Și am citit, și am citit… și pe parcurs, am înțeles încă o dată că indiferent de statutul pe care îl avem, toți trăim și simțim aceleași lucruri. Mă mai gândisem la asta odată, demult, pe o plajă din Mauritius, când vorbeam cu o localnică și mi-am dat seama deodată că suntem la fel pe interior. Ne dorim aceleași lucruri, tânjim după iubire, după apreciere, după acceptare. Și asta indiferent de cum arătăm, în ce casă locuim, ce mașină conducem, pe cine avem alături.

În Oameni anxioși este vorba despre destinele, gândurile, sentimentele și dramele – aș putea spune – unor oameni care vizionează un apartament. Printre cei șapte regăsim: doi “rechini” imobiliari, un cuplu de lesbiene, o multimilionară cu tendințe suicidare și un sabotor de vizionări (există așa ceva?) deghizat în iepure. Lucrurile o iau razna atunci cand ei sunt luați ostatici de către un spărgător de bănci. Spărgătorul (nu dau spoilere!) și cei șapte încep să-și dezvăluie frânturi din viață si vorbesc despre pietrele grele pe care le trag după ei. Când spărgătorul le dă drumul ostaticilor și apare poliția, nici urmă de infractor, iar depozitiile halucinante ale martorilor nu fac decat să-i bulverseze și mai mult pe politiști. Unde e infractorul și de ce sunt oamenii interogați atât de ciudați? 

Dacă vreți să aflați răspunsurile, puteți comanda cartea de aici.

Memoriile unei gheișe – Arthur Golden

Deși a apărut în 2015 și am văzut filmul acum câțiva ani, mi-am dorit să citesc și cartea. Mi-am amintit destul de multe detalii din film și am corelat și completat frumos povestea lui Chiyo. Această fetiță săracă, dintr-un sat de pescari, este vândută împreună cu sora ei și odată ajunse în marele oraș, drumurile lor se despart. Prin prisma frumuseții ei, stăpâna okiyei  o decide să o trimită la o școală specială, pentru a deveni gheișă. Secretele acestei meserii trebuie învățate, pentru că a fi gheișă este o artă. De la modul în care pleacă privirea, la modul în care se machiază, la cum dansează sau cum pășesc – totul trebuie să emane feminitate și mister.
Însă o întâlnire cu un domn înstărit – președintele unei fabrici importante – schimbă cursul vieții triste pe care fetița cu ochii albaștri o îndură. O urmărim îndeaproape pe Chiyo în evoluția ei, de la copilă inocentă la gheișă rafinată. Resimțim umilințele, neputința, tumultul interior, visele, speranțele, invidia… 

Pe lângă povestea captivantă a lui Sayuri – da, micuța Chiyo dispare odată cu pierderea virginității – aflăm detalii despre țara soarelui răsare și ne reamintim de nefericirea adusă de cel de-al doilea război mondial. V-am mai scris despre asta în alt articol asemănător.

O puteți comanda dând click pe titlul ei sau de aici.

Vânătorii de zmeie – Khaled Hosseini

Despre această carte vă spuneam la început. O carte memorabilă, inspirațională, ravisantă, plină de amintiri din copilărie, de tandrețe, de trădare, de emoții, de vină, de traume… Acțiunea se desfășoară în Afganistanul de dinainte și după război, dar și în America, acolo unde Amir și Baba, tatăl său, reușesc să fugă și să își croiască o nouă viață. 

Dintr-o casă luxoasă și o viață îndestulată, cei doi ajung să locuiască într-un apartament subru și întunecat. Dintr-un om influent, cunoscut și iubit de toți, Baba ajunge să lucreze la o benzinărie și să aibă mâinile murdare.

Dar nu această schimbare dramatică și ceea ce i-au urmat ei m-au marcat. Ci destinul celor doi copii, vânătorii de zmeie, Amir și Hassan. Deși cresc împreună, unul este stăpân, celălalt îi este servitor. Hassan este fiul lui Ali, prietenul de-o viață a lui Baba, iar asta le dă celor doi un statul special în sufletul tatălui. Sau cel puțin, asta credem noi…
Amir și Hassan dezvoltă o prietenie aparte, foarte adâncă, cel din urmă apărându-și stăpânul indiferent de ce ar fi urmat. Un concurs de zmeie câștigat de Amir culmimnează cu o întâmplare căreia Amir nu are curajul să îi schimbe cursul. Stă ascuns, privește cu lașitate, iar mai apoi fuge. 
Acesta este momentul decisiv. Se întipărește adânc în memoria lui Amir și peste zeci de ani revine în Kabul, pentru a-și răscumpără vina.

Dacă reușește sau nu, aflați doar citind. Puteți comanda cartea dând click pe titlul ei sau de aici. 

Spendida cetate a celor o mie de sori – Khaled Hosseini

Nu știu de ce, dar până nu am terminat de citit cartea de mai sus, nu am realizat că și ea e scrisă de același autor, Khaled Hosseini. Ce e drept, s-a scurs cam jumătate de an de când am citit-o pe aceasta și mai apoi, pe Vânătorii de zmeie. Am simțit o familiaritate în modul de a povesti, de a creiona, de a descrie, de a trezi emoții. Și mai ales, am resimțit tristețea, necazurile, frământările, chinurileș nedreptățile din același Afganistan.

În Splendida cetate a celor o mie de sori este vorba însă de destinul a două femei. Două femei a căror viață nu valorează nimic, pentru că ele depind de bărbatul cu care sunt căsătorite – un cizmar mult mai în vârstă, pe nume Rasheed. El are drept deplin asupra lor, așa că tortura fizică, dar și psihică, este ceva obișnuit în casă. 

Deși la început Laila și Mariam sunt rivale, relația dintre ele se transformă și singurul lor scop este să supraviețuiască și să aibă grijă de copilașul inocent care s-a născut. Un copil care poartă un “păcat” asupra lui – și pe care îl veți descoperi voi.  

Mi s-a întors stomacul pe dos când am citit câtă suferință au strâns în suflet acele femei și m-am gândit din nou, a mia, a miliarda oară, cât de norocoși suntem că ne-am născut aici. Că putem ieși pe stradă când vrem. Că putem purta ce ne dorim. Că suntem liberi… Romanul m-a scos bine din zona mea de confort, de la căldurica mea. Și știți ce e mai trist? Chiar dacă evenimentele prezentate au loc într-un Afganistan sângerând din cauza ocupației sovietice, a terorii instaurate de regimul taliban, eu sunt convinsă că astfel de atrocități se întâmplă și în zilele noastre. Și mă doare neputința într-un mod pe care nu știu să îl explic.

O puteți comanda dând click pe titlul ei sau de aici. 

Iau o pauză și știu deja care va fi următoarea carte pe care o voi citi. Dar despre ea vă povestesc în următoarul articol în care vă spun ce cărți am citit în ultima perioadă.

Vouă ce v-a mai trecut prin mâini? Ce ați mai citit, ce ați mai răsfoit, ce ați recomanda?