Din păcate, 2020 a fost un an FOARTE plin și nu am apucat să citesc atât de mult ca în alți ani. Majoritatea cărților au fost de parenting, însă printre ele am strecurat și câteva pe care le-am citit cu interes mărit, cu drag, cu nesaț, plină de curiozitate. Despre ele vreau să vă scriu azi câteva rânduri, însoțite bineînțeles de invitația de a le citi și voi!

Cărţi citite în ultima perioadă – februarie 2021

Pământ neîmblânzit – Jhumpa Lahiri.

Recunosc că titlul acestei cărți m-a făcut să o pun în vârful turnulețului de cărți care așteaptă să fie citite. Parcă timpul a intrat la apă și deși am vreo zece care așteaptă cumințele, imaginea de pe copertă și titlul mi-au creat niște așteptări care s-au spulberat pe măsură ce am citit încă o pagină, și încă una…
Pământ neîmblânzit este de fapt alcătuită din mai multe povești, cu personaje și povești diferite. Au în locum însă locul din care se trag: India, și faptul că aceste personaje locuiesc în America acum, datorită ambiției părinților lor de a reuși în viață. Și cum altfel, decât trăind visul american? Poveștile sunt scrise cursiv, m-au prins, însă recunosc că m-am și identificat cu personajul din prima nuvelă. Poate tocmai de aici dezamăgirea că povestea s-a încheiat, lăsând loc alteia.
Nu pot să spun că am fost incredibil de impresionată de această carte, însă mi-a plăcut faptul că am mai aflat lucruri despre cultura hindusă. Poate pentru că de când am fost în Mauritius și-am locuit între ei, cu ei, curiozitatea mea a fost mult mai mare. Și iată, Pământ neîmblânzit mi-a adus câteva noutăți.

Revenind la carte, poveștile conțin elemente de actualitate care se împletesc cu trecutul părinților. Copiii studiază la universități de renume din America, însă căsătoria părinților lor a fost aranjată. Tradițiile nu mai sunt respectate de copii, care nu simt aceeași legătură puternică față de India și adoptă cu brațele deschise, senini, viața americană.

Dacă vrei să o citești și tu, o poți cumpăra de aici, de aici sau de aici! Se pare că este destul de greu de găsit, așa că te sfătuiesc să ai răbdare dacă nu este momentan pe stoc!

Acolo unde cântă racii – Delia Owens

Personajul principal al acestui roman este Kya, o fetiță care rămâne singură cu tatăl ei, după ce mama și frații pleacă pe rând de acasă, din cauza violenței și alcoolismului acestuia. 

Fetița trăiește zilnic cu speranța că își va revedea mama venind înapoi acasă, însă între timp trebuie să găsească o cale de a supraviețui. Tatăl ei începe să vină din ce în ce mai rar pe acasă și chiar dacă la un moment dat apare o speranță că viața lor ar deveni mai bună, aceasta se spulberă. Așadar, cea mică este nevoită să scotocească în mâl după midii pe care le vinde lui Săltărețu. Acest personaj și soția lui sunt singurii care o ajută pe Kya să răzbească. Îi unește același lucru – faptul că sunt etichetați și marginalizați de cei din jurul lor. Ei, de culoare, ea Fata Mlaștinii. Pentru că nu am apucat să vă spun că așa este cunoscută Kya de cei din apropiere. Oh, am zis cunoscută? Vorba vine – pentru că nimeni nu se întreabă cum reușește un copil atât de mic să supraviețuiască într-o casă, nimeni nu are un dram de compasiune pentru ea, nimeni nu îi spune o vorbă bună. Dimpotrivă… este un copil ocolit, batjocorit și hulit.

Totuși, Kya resimte adânc nevoia de a fi cu semenii ei, de a fi iubită și apreciată. Așa reușește să se apropie de doi bărbați, care are fiecare aportul său în evoluția ei. Pe Tate îl cunoaște din adolescență – el o învață să citească, îi aduce cărți și chiar un tort de ziua ei. Al doilea o cucerește din vanitate, din dorința de a le arăta celor din grup că el reușește să îmblânzească bestia…

Romanul este o împltetire dintre trecutul și prezentul Kyei, cu scopul de ține cititorul în suspans în legătură cu o crimă comisă în Barkley Cove. Autorul este necunoscut, însă Fata Mlaștinii este principala suspectă. Cum a ajuns în această postură? Aflați citind romanul!

Dacă vrei să o citești și tu, o poți cumpăra de aici sau de aici – compară prețurile și urmărește ofertele!

MEIK WIKING – Mica enciclopedie Hygge. Reteta daneza a fericirii.

Există cineva pe lume care nu își dorește să fie fericit? Nu cred. Tocmai de aceea, încă de la lansarea din 2017, această carte a făcut furori. Oamenii s-au grăbit să o cumpere, să devoreze paginile, în speranța că vor învăța cum să fie (mai) fericiți. Evident că și eu am fost curioasă, mai ales că Danemarca pare a avea (unii dintre) cei mai fericiți oameni de pe planetă. M-am lămurit rapid și mi-am dat seama că de mult timp simt că sunt hygge, numai că nu știam că îi zice hygge.

Pe scurt: senzația de apartenență, de acasă, de intimitate; bucuria lucrurilor mărunte pe care le faci alături de cei dragi; o cafea sau un ceai bun, savurat în liniște și tihnă; un me time cu o baie lungă, relaxantă; o lumină caldă, poziționată perfect; o carte bună, pe care o citești având un pled călduros pe picioare; o senzație de mulțumire sufletească și împlinire. Dar, bineînțeles, vă las să descoperiți rețeta fericirii scrisă de Meik!

Dacă vrei să o citești și tu, o poți comanda de aici!

Pacienta tăcută – Alex Michaelides

Am început această carte după un weekend plin. Duminică seara voiam doar să doooooooorm, dar cât timp s-a foit/pregătit pentru culcare fetița mea, am zis că aș putea să răsfoiesc o carte. Situație win-win, m-am gândit: eu mă relaxez și nu o zoresc cu –Uite cât e ceasul!

Și am citit prima pagină. Pe a doua. Pe a noua… după ce a adormit ea, am aprins veioza și am continuat să citesc. M-a prins ora 4 dimineața, când pur și simplu nu am mai putut ține ochii deschiși… Evident că în a doua seară am și terminat-o. Și după ce am citit ultima pagină, am avut nevoie de vreo 30 de minute ca să îmi revin după acel final… total neașteptat. Dacă mai sus vă spuneam că finalul era cumva previzibil și conturat în mintea mea, ei bine, aici eram foaaaaarte departe. Cel mai departe. Nici prin gând nu mi-ar fi trecut că acea poveste se va încheia așa… 

Să vă scriu totuși și câteva rânduri despre această carte: Alicia este o pictoriță renumită, căsătorită cu un fotograf de modă. Trăiește într-o casă superbă, lucrările ei sunt apreciate, viața ei este absolut minunată. Văzută din afară… pentru că într-o noapte, Alicia își împușcă soțul. Ca urmare, este închisă într-un centru criminalistic unde se izolează complet și nu scoate nicio vorbă, trăind efectiv ca o umbră. În peisaj apare Teo Faber, un psihoterapeut care își propune cu încăpățânare să o trateze pe Alicia și mai ales, să o facă să vorbească. 

Dacă reușește, cum și ce întorsătură ia întregul fir al poveștii, puteți afla citind acest thriller psihologic șocant. 

Chiar sunt curioasă dacă veți rămâne cu aceeași impresie!

Dacă vrei să citești această carte, comand-o de aici!

Curajul de a nu fi pe placul celorlalți – ICHIRO KISHIMI, FUMITAKE KOGA

Una dintre cărțile senzație ale momentului, rapid și ușor de citit – mi s-a spus la înmânarea ei. Însă odată cu începerea lecturii, am descoperit că parcă nu e tocmai așa: dialogul dintre tânăr și filosof este orice, numai nu ușor de citit.
Nu știu dacă voi ați auzit până acum de Alfred Adler, una dintre figurile importante ale psihologiei din sec. XX. Eu am citit câteva dintre principiile sale atunci când am dus fetița la o creșă adleriană, deci nu am picat chiar din pom.
Adler susține că trauma nu există, lucru care mi s-a părut curios. 

Ideile de bază ar fi următoarele: trebuie să crezi exclusiv în tine, să nu fii afectat de așteptările și dorințele celor din jur în ceea ce te privește. Acelea sunt așteptările lor; tu trebuie să fii cât de autentic poți. Nu trebuie să lași traumele din trecut să îți controleze prezentul. Este important să te încurajezi, să te autodepășești, să privești cu atenție oamenii din jur.

Cum mi s-a părut această carte? Nu am rezonat deloc cu ce scrie în ea. Dar absolut deloc! Am tras de mine ca să ajung la jumătatea ei, să mai citesc o pagină, poate-poate… însă nimic. Poate că nu sunt într-o perioadă a vieții în care mi se potrivește.

Câteva subtitluri:
Oamenii nu aleg niciodată schimbarea – ei, cum așa? 
Nefericirea este ceva ce alegi – spune-i cuiva în depresie asta
De ce nu te iubești – oooo, stai un pic! Eu mă iubesc! Chiar mă iubesc și am o părere bună despre mine! Aș putea continua mult și bine aici, însă nu acesta e scopul acestui paragraf.

Așadar, pentru mine, Curajul de a nu fi pe placul celorlalți nu a fost o carte revelatoare. Nicidecum… Poate că ar fi fost acum 10 ani… 5… 2… Chiar sunt foarte curioasă dacă sunt eu defectă sau mai simte cineva la fel atunci când este vorba despre această carte.

Acestea au fost cele cinci cărţi citite în ultima perioadă ale mele.
Voi ce ați mai citit în ultima perioadă?