Dragile mele,
Dupa cum stiti, am fost plecata din tara in luna august. Multe dintre voi ma urmariti pe Facebook si ati vazut si pe unde am umblat. Ei bine, am reusit sa pun cap la cap fotografiile si povestile din aceasta calatorie si pentru ca stiu ca sunteti curioase de cum a decurs, astazi incep un nou jurnal de calatorie. De aceasta data, vom calatori impreuna in Africa. Mai exact, in Tanzania, Zambia si Zimbabwe.
Va fi o calatorie lunga, presarata cu muuuulte rasturnari de situatie – uitandu-ma in urma, nu stiu cum de nu am cedat psihic in anumite momente :-)). Insa atunci cand am tras linia, a dat un mare plus, vorba Paulei. Asadar, la drum!
1. Africa. Africa?! De ce tocmai Africa?
Povestea Africa a inceput acum un an, cand Ada mi a spus ca isi doreste sa mearga in Tanzania. “- Foarte frumos”, m-am gandit, si mi-am amintit de tarile in care visez eu sa ajung: Brazilia si Argentina. Si asta m-a facut sa uit de Africa, de parca n-ar fi existat.
Povestea merge insa mai departe si ma regasesc la umbra unui palmier, cu un mojito in mana. Cu stanci in zarea din dreapta, cu un albastru curat de apa calduta si alintata de soare, cu picioare lenese in nisip fierbinte. Pe un prosop mov, in Tenerife. Butonand telefonul, am ajuns si la un email in care Ada ma intreba din nou de Tanzania. De Zanzibar, de safari, Adina. De Zanzibar.
Si in urmatoarele zile mi-a trimis pe mail cateva oferte si variante, incat pana am plecat din Tenerife am zis ca vreau si eu sa merg :-). M-am gandit ca ar fi fain si e important sa fie mai multe persoane in grup – totusi, era vorba de Africa, nu de Cucuietii de deal, unde toti se cunosc si traiesc in pace si armonie.
Si uite-asa, cand am ajuns in Romania din Spania stiam deja urmatoarea destinatie. Urma Tanzania! Cateva zile de safari si cateva zile in Zanzibar. Deja vedem plaja cu nisipul alb si eram depaaaarte. Am luat biletele cand am ajuns in tara si le-am imprimat. Mai erau cam trei saptamani (si un pic) pana la urmatoarea plecare. Asa ca le am pus deoparte, in sertar. Aveam atatea pe cap dupa zilele din Spania!
Numai ca.. Daca tot mergem in Africa, ce ar fi daca am vizita si cascada Victoria?
Hm? Ce-i cu Victoria asta? Si mai ales, unde e? Ma scuzati, geografia mea consta in capitale si in alte lucruri marunte. Am dat bacul la informatica!
M-am uitat, m-am lamurit, ok, de ce nu? Eu ma gandeam ca eventual se va pune si un covor rosu pana acolo, special pentru cand voi ajunge eu 🙂
Numai ca n-am scapat. Realitatea depaseste de multe ori imaginatia (sau invers?) si cine a venit cu ideea a prezentat pe scurt si planul de calatorie. Wait, what? Asta inseamna alt avion, alte ore prin aeroporturi. Mhmmm..
Mi-am exprimat o nemultumire cat de cat, dar daca am zis ca merg, merg.
Trage aer in piept, Adina! Au urmat si detaliile calatoriei. Ce avion? Ce mofturi? Tren doua zile, doua autocare schimbate. Asta inseamna cascada Victoria! Era cel mai ieftin mod de a ajunge la granita dintre Zambia si Zimbabwe pentru a o vizita. Biletul de avion e 1000 Euro, mult prea mult! Din Bucuresti in Dar es Salaam (Tanzania) a costat 800 Euro si e ceva distanta! Asa ca.. ne-am pus pe rezervat bilete. Vacanta noastra arata astfel:
Bucuresti – Istanbul – Dar es Salaam
Cazare Dar es Salaam
Zbor Dar es Salaam – Kilimanjaro
Transfer taxi Kilimanjaro – Arusha
Trei zile de safari
Zbor Arusha – Zanzibar
Zanzibar: Jambiani, 3 nopti
Zanzibar: Nungwi, 3 nopti
Zanziar: Stone Town, o noapte
Transfer Stone Town – Dar es Salaam (ferry)
Tanzania – Zambia (Lusaka): calatorie de 2 zile cu trenul
Lusaka – Livingstone: zbor o ora
Transfer Livingstone – Victoria Waterfalls
Victoria Waterfalls: 3 nopti
Livingstone: 2 nopti
Retur:
Livingstone – Kapiri Mposhi: 8 ore cu autocarul
Kapiri Mposhi – Lusaka: 3 ore cu autocarul
Lusaka (Zambia) – Tanzania (Dar es Salaam): 2 zile cu autocarul sau trenul
Dar es Salaam – Istanbul – Bucuresti
Destul de complicat, nu e asa? Veti vedea in final ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ :). Sper ca nu va plictisesc cu prea multe detalii. Le scriu ca sa nu le uit si mai ales, pentru cei care vor sa ne mearga pe urme. 🙂
2. Ne trebuie pasaport, evident. Si ce medicamente luam cu noi?
Ca sa stiti de la inceput: eu sunt genul de persoana care nu prea intelege de ce trebuie sa stea la cort cand exista pe lume atatea hoteluri. Nu imi plac insectele care pisca, spalatul de dimieata in curte, cu mai multe persoane la un loc.. Nu, deci nu, nu e pentru mine.
Daaaaaaaaaaaar am trecut peste toate mofturile – ar spune unii – de acest tip si peste traseul de mai sus si am zis un mare DA cascadei Victoria. La o adica, e cea mai lata cascada din lume. Merita. Va merita!
Si de acum incep peripetiile 🙂
Cascada Victoria se intinde pe teritoriul a doua state: Zambia si Zimbabwe. Pentru cea din urma aveam nevoie de viza. Daca tot mergeam pana acolo, era firesc sa trecem pana acolo pentru a vedea si partea cealalta a cascadei. Am inceput sa sapam; unde gasim ambasada?
In Romania nu exista, clar – ne-a lamurit rapid Google. Cea mai apropiata ambasada e la Viena. Am sunat, viza se obtine in 10 zile. Si evident, viza se pune in pasaport. Care trebuie trimis in Austria. hm.
Noi aveam 3 saptamani pana la plecare – am fost asigurati ca e suficient timp si ca vom primi chiar cu o saptamana inainte de plecare pretioasa viza.
Asa ca fara niciun stres, am pus pasapoartele in plic, taxa pentru viza (55 E de persoana), am lipit plicul si la posta cu el! Probabil va vor da cu virgula banii pusi in plic. Ei bine, persoana de contact de la ambasada a spus ca n-a avut niciodata probleme cu bani lipsa din plicuri. Asta si cu buna credinta a noastra a insemnat plic expediat.
Am facut-o si pe asta! De acum asteptam cuminti viza 🙂
Intre timp am inceput sa ne interesam de medicamente si vaccinuri. Usor de zis, greu de gasit si facut!
Citisem cat de cat despre care este vorba, am eliminat vreo doua (hepatita A, B de exemplu) si…
Intr-o zi de dimineata am intrat pe site-ul MAE si am mers la adresa indicata. Acolo, stupoare: nu am ajuns unde trebuie. Si chiar de ajungeam, erau admiteri si nu ar fi avut nimeni timp de noi. Aruncat in fata, ;( fix cu aceste cuvinte. Daaaar suntem indrumati catre Institutul Cantacuzino. Mergem la Eroilor. Abia parcam. Umblam pe la porti, usi inchse. Nici aici nu au vreun vaccin. Suntem trimisi la Boli infectioase la Matei Bals. Iarasi porti ferecate, portari ridicatori din umeri, mers prin soare care deja arde. La camera de garda ni se arunca un: ” -Nu gasiti asa ceva la noi”. Incepusem sa fiu frustrata. Eram in Bucuresti, am fost la trei spitale/clinici si am primit doar raspunsuri negative.
Totusi, de la Matei Bals via Spitalul Colentina am ajuns la Institutul Victor Babes. Luam un numar de ordine, ne vine randul.. Ne asezam in fata unei doamne foarte intepate la prima vedere. Ne informeaza scurt ca pentru asemenea intrebari avem nevoie de consult la un medic specialist. 150 lei de persoana consultatia. Vaccinul ar mai fi inca vreo 250-300-400 de persoana, in functie de tip. Dar discutam cu medicul. Ea nu stie exact.
Ei bine, in acel moment m-am suparat grozav. Pentru felul in care mi s-a raspuns, pentru preturile neclare si pentru ca mi s-a parut absurd sa platim mai multe persoane si sa ne ia impreuna la consultatie. Daca discutia ar fi fost aceeasi si nu voiau sa faca programari diferite, de ce voiau pret pe persoana? Strangem 10 oameni, le luam 1500 lei si oferim o data informatia/consultatia. Pai e corect asa??
Am fost extrem de dezamagita, asa ca am plecat. Acasa am inceput sa caut pe net un alt cabinet pentru a ne vaccina. Si l-am gasit! Am facut programare si dupa cum ma asteptam si mi se parea normal, pretul consultatiei a fost pentru o persoana, putand asista mai multe.
Am decis sa facem vaccinul impotriva febrei galbene – el este necesar pentru Zambia si Zimbabwe. Pentru Tanzania / Zanzibar nu se cere vaccin sau certificat de vaccinare – pe niciunul dintre aeroporturi nu am fost intrebati.
Vaccinul impotriva febrei galbene trebuie facut cu cel putin doua saptamani inainte de a ajunge in zona de risc, deci era perfect momentul :).
A urmat o intepatura mica :-), o discutie cu medicul despre ce trebuie evitat, ce sa mancam, ce sa bem etc – va scriu la momentul potrivit despre asta. Inevitabil am ajuns si la tantari si malarie. Citisem despre Malarone, insa nu il aveau la cabinet. Am primit o reteta si sfatul de a-l cumpara cum ajungem in Istanbul (escala) sau chiar in Dar es Salaam. Oricum, scopul vizitei mele la cabinetul respectiv era vaccinul.
Vaccinul impotriva febrei galbene nu a durut deloc si teoretic nu a provocat reactii adverse. Poate un pic de somnolenta simtita in ziua administrarii.
Un lucru pe care vreau sa il punctez aici si le vizeaza pe fete 🙂 nu sunt detalii foarte placute, dar sunt sigura ca le puteti intelege. Vaccinarea poate influenta menstra. Este foarte important sa nu va vaccinati daca sunteti sau banuiti ca sunteti insarcinate! Medicul a gresit ca nu m-a intrebat inainte: daca se face vaccin peste sarcina, nu puteti continua sarcina. Va rog sa va asigurati inainte de a va vaccina! Nu mai continui cu detalii – daca va intereseaza, imi puteti trimite un mesaj :-). E mai simplu.
Revenind… Am intrebat medicul si despre alte medicamente care n-ar strica sa fie in bagaj, despre repelent (spray protectie – impotriva tantarilor) si cam atat. Cabinetul avea si un kit care putea fi cumparat ca atare din Helpnet (medicamente, seringi, plasturi etc), dar am preferat sa imi iau pastilele pe care le stiam si pe care le mai folosisem.
Gata! Ne am luat de o grija cu vaccinul.
Dupa vreo 5 zile ne-am intrebat ce e cu pasapoartele. De ce nu ajung? Si sunam asa, de control, la ambasada Zimbabwe in Viena. Stupoare: au ajuns pasapoartele, dar nu si taxa de viza!
Am vazut negru in fata ochilor! Unu la mana: au trecut zile pretioase aiurea, doi la mana: am fost furati! Banii nu s-au gasit nici in zilele noastre, evident. Am decis sa punem din nou bani pentru viza, de aceasta data prin transfer bancar. Care dureaza trei zile. Si al carui comision e de 15 euro. Inchidem ochii, asta e! Acum sa ajunga o data!! Cei de la ambasada nu au vrut sa porneasca la procesarea vizelor pana n-au vazut banii in cont. Ce scan, ce dovada a transferului? Banii in cont.
Asta se intampla vineri. Sambata, duminica.. Evident ca banii au ajuns miercuri. Totul ok, suntem asigurati, e timp.
In paralel am inceput sa caut pastile. In toate aceste zile am avut timp sa citesc despre Africa, malarie si alte boli, incat devenisem paranoica. Mai aveam un pic si visam Malarone. Asa ca am pus mana pe telefon si am sunat la farmacii. Nu cred ca a scapat vreun lant sau vreo farmacie de cartier din Bucuresti de telefonul meu. Raspunsul insa, mereu acelasi: nu exista, nu se vinde in Romania. Am renuntat la a cauta prin farmacii si m-am orientat catre formuri. Am gasit pe cineva care vindea, mi le punea prin curier. Pret: 10 lei pe pastila. Am sunat si parea ok. Numai ca m-am razgandit cand am citit pe internet ca pot fi fake. Nu mai vazusem, nu stiam daca trebuiau sa aiba vreun element care sa arate originalitatea (holograma?), persoana care le vindea nu era din Bucuresti, era vorba de pachet prin curier, nu stiam ce voi primi.. Asa ca am renuntat.
Am uitat sa va spun si ca Malarome asta are un pret cam piperat; se ia zilnic, iar o pastila costa intre 8 euro (Amsterdam) si 4 euro (Grecia). Gasisem pe cineva care mi le-ar fi trimis din Grecia, dar era complicat.
Revenind, 4 e (in cel mai bun caz) x 3 saptamani (=21 zile) = … Caaaat?! Doar pastilele?
Persoana care le vindea in Romania voia 10 lei pe una. Nu e cam putin? 🙂
In sfarsit, era prea complicat sa pun mana pe Malarone. Administrarea zilnica nu mi-a convenit nici ea, asa ca am renuntat la ele. Ca variante aveam larium, plaquenil, megloquina sau doxicilina. Plaquenilul ni s-a eliberat de la o farmacie – am luat cateva pastilute, in caz ca nu am fi gasit altceva. Au fost in jur de 5 lei, deci nu e vorba de vreo gaura in buget.
Am decis sa luam in final Eloquine. Cutia de 6 pastilute a costat in jur de 20 e, administrarea fiind:
O pastila cu o saptamana inainte de plecare
Cate o pastila in timpul sederii pe teritoriile vizate
Doua comprimate administrate ulterior sosirii in tara – asadar, inca doua saptamani de tratament.
Blisterele au fost cumparate din Cipru, tara care le si produce. Nu au avut niciun efect advers.
Ne-am luat de o grija cu vaccinul, cu pastilele anti malarie.. Ce mai urmeaza? Aa, da, era sa uit. Pasapoartele! Fara ele nu miscam. Si totusi, s-a facut vineri iar si niciun semn de la ambasada.. Vinerea viitoare plecam!
Nu e problema, sunam luni. Luni dimineata, stupoare (iar): National day of Zimbabwe, angajatii au luni si marti liber. Nu se lucreaza. Hmm, miercuri pune pasapoartele, joi ajung.. E ok. Pe ultima suta de metri, dar e ok. Ne-au asigurat ca vor ajunge, e ok. Da, e ok.
Ca sa imi distrag atentia, am iesit in oras, am gatit, am facut curat.. In sfarsit. Marti am iesit in oras pentru o intalnire la Victoriei. De acolo, ca sa treaca timpul, am pornit pe jos catre Obor, unde era standul Essence. Si cum mergeam eu asa, am primit un mesaj care m-a lasat stana de piatra: ” -Gata bagajul? Joi pleeecaaaam in Africa!”
Cum naiba poimaine? Parca plecam raspoimaine, vineri! Sun inapoi. Da, joi e plecarea, nu vineri.
Poftim?
Poftim??
Eu n-am pasaport in buzunar si plec joi? Nu era vineri plecarea?!?!
Nu, nu era vineri. Timp de o saptamana am zis ca plecam joi si am fost corectata: vineri. Am inceput sa cred. Si de fapt, eu imi aminteam bine..
Nu mai conteaza, joi plecam. La ora 10.
Si tineti-va bine. De acum incep complicatiile!
E marti, e inchis la ambasada si eu n-am pasaport in buzunar. Asta inseamna ca miercuri e ziua decisiva. (si acum mi se strange stomacul cand imi amintesc ca am realizat ca e posibil ca totul sa se duca pe apa sambetei).
Am ajuns acasa si am inceput sa caut pe cineva in Viena care sa ma ajute cu pasapoartele. Existau 3 variante: ori merge cineva sa le ridice si le trimite prin DHL express sau un alt curier urgent (astfel incat sa ajunga pana joi dimineata in Bucuresti), ori mergem noi cu avionul pana in Viena sa le ridicam, ori da-le incolo de pasapoarte, facem altele la urgenta miercuri.
Problema era ca habar nu aveam daca aveam sau nu viza in passport. Daca aveam, era valabila una dintre primele doua variante de mai sus.
Daca nu aveam,.. Ei bine, faceam miercuri pasaport la urgenta si asta e. Pica Zimbabwe, dar ramaneau Zambia si Tanzania. Nu era totul pierdut..
Miercuri dimineata am sunat la ambasada si… Am aflat ca urma sa primim viza. Stampilarea propriu zisa s-a facut pe 14 august! Putem merge sa le luam, ne asteapta pana la 17. Poftim? Nu e ca si cum ambasada era in Catelu, iar eu locuiam in Timpuri noi si as fi ajuns in 30 de minute.
Am dat 10000 de telefoane. Aveam nevoie de cineva care sa ia pasapoartele de la ambasada si sa le duca la aeroport, la una dintre cele patru curse de Viena – Bucuresti. Si sa le dea cuiva care ar fi acceptat sa ni le aduca pe Henri Coanda.
Am gasit combinatii prin care prieteni sau prieteni ai prietenilor puteau merge la ambasada sa le ridice, dar nu aveau cum sa ajunga la aeroport. Ne-am gandit si sa rugam pe cineva sa mearga din Oradea in Viena. Cred ca am imbatranit cinci ani in ziua aceea. La ora 16 pasapoartele noastre erau inca in Viena!! Iar avionul de a doua zi era la 10…
Surpriza in timp ce ne agitam: Pe 15 august nu se lucreaza, deci nu livra nimeni nimic si nici nu am fi putut face pasapoarte de urgenta.
In sfarsit, cu ajutor de la cineva s-a rezolvat. Trebuia sa merg pe Henri Coanda sa le iau. Ma arunc in masina, vrum vrum, ies in intersectie.. Cand sa fac stanga pe Sincai, mi se opreste motorul. Pobabil zambiti acum 🙂 eu nu, pentru ca masina mea are cutie automata si asa ceva nu e posibil!!! Bomboana de pe coliva: fix pe liniile de tramvai, cu doua tramvaie in ambele sensuri. Se facuse naiba fix atunci verde, habar nu am de unde si cand au aparut!
M-am facut rogvaiv, am impins masina de pe linii, vatmanul cred ca a facut febra musculara la deget de cat a claxonat – de parca nu vedea ca eu plus niscai voinici impingeam la masina… In sfarsit. Cu chiu cu vai am plecat de acolo, a pornit asta mica. Bine ca plecasem cu mult inainte de aterizarea aeronavei pe aeroport.
Fara alte incidente am parcat si m-am dus la sosiri. Acolo am facut multe fapte bune :-)), am ajutat turistii sa-si comande taxi la borna, le-am explicat unde sa iasa etc. Apropo, daca ajungeti pe aeroportul Henri Coanda, veti gasi o borna electronica in dreapta, langa informatii, de unde puteti comanda un taxi la preturi decente (acelasi tarif ca in oras, 1,39 lei /km). Si unde mai pui ca este si internet gratis de ceva timp! 🙂
A aterizat avionul! Am fost atat de bucuroasa cand am pus mana pe pasapoarte, incat imi venea sa-l iau in brate pe cel care le-a adus 🙂 i-am multumit, ne-am uitat la viza, era a noastra, erau pasapoartele noastre, in Romania, la mine in mana – evrika!
La ora 22 m-am apucat de bagaj. In 12 ore aveam avion spre Istanbul 🙂
Citeşte şi:
Turist in Africa. 1. Pregatiri si emotii inainte de plecare
Turist in Africa. 2. Ce punem in bagaj? Sosirea in Dar es Salaam
Turist in Africa. 3. Trei zile in safari
Turist in Africa. 4. Zanzibar
Turist in Africa. 5. Pornim catre cascada Victoria! Dar…
Turist in Africa. 6. Tranzitand Zambia spre Zimbabwe
Turist in Africa. 7. Cascada Victoria – Zimbabwe
Turist in Africa. 8. Cascada Victoria – Zambia
Turist in Africa. 9. Ne mai intoarcem acasa?..
Turist in Africa. 10. Dupa 3 saptamani in Africa
Wow, ce norocoasă ești ! Nu oricine poate merge oriunde, aproape oricând 🙂 Și eu îmi doresc foarte mult să merg în Africa, însă pentru voluntariat. Să-ți amintești cu drag de aventura ta de acolo !
Larisa, multumesc! Voluntariat ma tenta si pe mine, insa dupa ce am fost in vizita, m-am linistit. Sper sa iti indeplinesti visul!
Mama doamne cate cheltuieli si cata bataie de cap, deci si sa imi permit o astfel de excursie cred ca as prefera ceva mai aproape sau ceva care sa nu necesite vaccinuri, pastile, controale sau viza din alta tara. Cate emotii ai trait nici nu vreau sa mq gândesc.
Cred ca ai gresit acolo unde ai scris "Timp de o saptamana am zis ca plec joi si am fost corectata: vineri". Nu e invers? Ca am inteles ca joi ai plecat de fapt.
In fine…felicitari pentru rabdarea cu care ai scris postarea! Am citit-o toata desi nu o sa bad Africa niciodata.
Fede, eu stiam ca plec joi – ceea ce era adevarat. Insa cand vorbeam cu trupa, ei ma corectau spunand ca "vineri". De aceea m-au indus in eroare si toti am fost in ceata pana cand am realizat ca de fapt joi era plecarea. Complicat 😀
Ati cheltuit tone de bani, dar cred ca a meritat!:)
Va urma 😀
mereu te citesc cu interes! multumim, Adina! pupp
Multumesc, Stella :*
Nu as vrea sa trec prin atatea..prea multe intr-un timp prea scurt pentru o singura inimioasa :o3. Insa sunt convinsa ca a meritat! Africa are multe de oferit ;;) Sper sa ajung si eu pe acolo macar o data in viata 😀
Ai timp 🙂
gooooooood! eu cred ca plangeam deja in locul tau din momentul in care aflam ca plicul a ajuns fara bani…
pe muchie de cutit, nu alta!
Lasa ca am avut timp si pentru plans :))
O adevărată aventură! Ţi-am citit postarea cu maxim interes, deşi nu m-aş vedea vreodată în Africa 🙂
Îţi mulţumesc din suflet pentru tot ce împărtăşeşti cu noi, postările tale sunt adevărate lecţii de viaţă, de supravieţuire, de trăit frumos şi intens! 🙂
Miha, macar o data, cine stie? Merita sa mergi 🙂
Multumesc pentru ca ma citesti
Dacă n-ar fi nu s-ar mai povesti :d De-abia aștept episodul următor!
Ov cors, sambata viitoare:)
Vai doamne … norocoasa ca ai ajuns asa departe ,dar totusi si atatia bani….nu mi-ar permite .. si la cate "probleme " ai avut cu siguranta clacam …si plangeam o luna daca nu mai plecam :))
:))) daca nu plecam, plangeam. daca am plecat, am plans.. (exagerez un pic)
deci mai bine ca am urmat planul 🙂
Foarte palpitant… bine ca s-a rezolvat totul pana la urma. Eu cred ca cedam in locul tau, deci te felicit ca nu te-ai dat batuta! :* Sunt tare curioasa si de urmatoarele parti, le astept cu nerabdare 😀
Vor urma si ele, Di. E destul de greu sa imi amintesc detalii – bine ca am "scheletul" 🙂
Foarte interesant. Acum ca am copil nu m-as risca sa plec intr-o astfel de escapada, dar este placut sa citesc!
Camelia – asta zic si eu. Cat esti singur, fara obligatii, poti merge unde vezi cu ochii. Dupa aceea, lucrurile se complica. Sau se simplifica, depinde de fiecare, cum simte.
Wow. Cand am deschis postarea ta am zis ca in niciun caz nu am rabdare sa citesc atat! Dar am ramas surprinsa de cat de mult mi-a placut sa iti citesc experienta si abia astept continuarea. Eu cred ca renuntam de cand nu gaseam vaccinul. Felicitari pentru tarie!
Cupcake, stiu ca am scris muuuult, dar asta pentru ca atunci cand am plecat, am gasit foarte putine scrise pe tema asta. Si m-am gandit ca detaliile "tehnice" ar putea ajuta pe urmatorii turisti intr-acolo..
Pupici, multumesc ca m-ai citit 🙂
Super postarea..imi place sa-ti citesc experientele. Eu cedam de la prima chestie care mi se punea contra plecarii. Esti tare de tot!
Bianca, n-am mai fost nicidoata in viata asa insistenta :))
Mi-a placut faptul ca e o postare luuuuunga! 🙂
Esti curajoasa, eu nici nu m-as gandi sa merg in Africa, nu ma atrage deloc, daramite sa mai trec prin atatea. :)) Si mai ales cand am citit de sute si sute de euro… abia am de-o vacanta la mare la noi, de tari calde in niciun caz. :))
DAR… sa citesc imi place mult de tot si abia astept urmatorul episod! Sper sa ne incanti cu inca o postare lunga de tot! :*
Dana, eu ma gandeam ca e prea lunga, asa ca pe urmatoarele le-am mai "cizelat" :))
Sper sa iti placa si continuarea. Pupici!
Mamaaa ce de aventuri,si chiar eram absorbita de povestire,ma oftic ca dureaza pana sambata viitoare continuarea!! Esti norocoasa ca poti vizita asemenea locuri!
Petite, va urma 🙂
Tot ce pot sa zic: Doamne, ce nebunieee!!
Bine ca s-a terminat cu bine, acum sunt curioasa sa aflu prin ce aventuri ai mai trecut :)) sunt sigura ca sunt multeee.
Carla, acela a fost doar inceputul…..
Am citit cu sufletul la gura postarea! Aveam impresia ca citesc o carte buna si abia asteptam sa vad ce se mai intampla pe parcurs :)). Sunt experiente din care avem ce invata si avem ce povesti. Mie imi plac situatiile putin mai intortocheate, pentru ca stiu ca intr-un final totul va fi bine si ne asteapta experiente unice! Daca ai trecut peste asta, treci peste orice :)))! Astept cu nerabdare urmatoarele postari 🙂 si pooooze! (cu Adelina si Calin ai fost?)
Renata, e un mare compliment pentru mine si postarea aceasta – alaturarea de carte buna.
Da, cu Ada si Calin am fost:)
Nu-mi vine sa cred. :)))
Murphy este prezent si in viata ta. :)))))
Pot sa povestesc si eu ceva? Pot? Pot.
De ziua prietenului meu ne hoatram sa iesim la restaurant. Simtim ca masina se ineaca si spunem sa o scoatem la alergat in afara localitatii. Gresit. :))))
Iti imaginezi ce s-a intamplat, nu?:))
Impingeam si cantam voioasa La multi aniiiiiiiii. :)))
Ei, totul e bine cand se termina cu bine (intr-un final…).
Pupici
:)))))))) Mama ei de masina!!
hehe
Pupici!
Cate emotii am trait cititnd postarea…da-le-n colo de teme ca sunt mai atractive postarile tale despre Africa pe care astept de mult timp sa le citesc cap-coada fara sa fiu deranjata de cineva.
Asa experiente…nu-mi doresc, cum ai avut tu cu pasapoartele….
In plus, nici nu mai stiu ce sa zic, am ramas masca…
Prin cate ai trecut…dar e bn ca s terminat cu bine..sincer mie mi-ar fi frica sa merg in Africa:))
Ce frumosss ce mult imi doresc sa ajung si eu aici…chiar esti norocoasa, cat de mult imi plac postarile astea, le ador♥♥♥♥asta pt ca si mie imi plac vacantele, excursiile., numai ca in afara doar in Italia am fost pana acum, Sperrrrrr sa ajung si unde imi doresc si este visul meu Turcia-Istanbul-Bodrum, atat de mult imi doresc sa ajung aici, visul meu de cand eram copil ::D
Te pup frumoaso
Superrr
o intreaga aventura ,ce curajoasa ai fost de ai plecat in Africa ,eu recunosc ca nu m-as duce si sa fie gratis ,am un verisor care a lucrat doar 4 saptamani in Africa si a facut malarie desi era vaccinat inainte de a pleca si acum dupa 1 an mai face tratament,foarte curajoasa ai fost
Georgyaa Geoo: ma bucur ca iti place! sa vedem cum o sa ti se para dupa ce parcurgi cele 9 pagini 😀
Iuliana Simona Ghizdavu: Iuliana, daca e sa ma gandesc asa.. nici din casa nu as iesi, ca poate imi cade o caramida in cap.
mie imi place sa vad, sa umblu, sa cunosc..
Te pup si ii doresc sanatate verisorului tau! – sa stii ca pentru malarie trebuiesc luate pastile, nu vaccin.
woooow,super….si mie mi-ar placea sa ajung in Africa,sunt pasionata de calatorii….am sa iti citesc sigur acest articol, :*
Cele mai tari postari cele cu calatoriile,le ador te pup frumoaso
esti curajoasa ! Sunt foarte frumoase aventurile/calatoriile tale !
Rodica Granpier: sunt noua episoade, spor 😀
Georgyaa Geoo: multumesc, Geo :*
Grigoras Mihaela: Miha, multumesc frumos :*
azi am facut si eu , virtual, o jumatate de calatorie in Africa.. continuam maine. Imi place !
Euuuuuu <3
am citit postarea si la sfarsit eram ceva gen nuuuuuuuuuuuuuuuuuu, trebuie sa astept sa vad ce s-a intamplat? :)) pe urma am vazut ca e din 2013. pfiu.
Alex, asta e bine, pentru ca asa poti citi tot Jurnalul 🙂 Imi amintesc ca fetele ma certau ca nu puteau citi continuarea… 🙂
Deci spor la citit 😀
acum am terminat :)) foarte frumoasa si interesanta experienta, sunt curioasa cam cat te-a costat per total.
eh, de ce sa te certe, o experienta de genul asta nu aveai cum sa o scrii asa una doua, in plus cand se uita la seriale ce fac, trimit mailuri catre producatori ca le tin in suspans 24 de episoade?:)))
Adevarul e, Alex, ca eu am scris mare parte din jurnalul acesta cat eram prin avioane, autocare etc. Dar am avut mult de bibilit la ce am scris, pentru ca era prea plin de suparare prin Zambia :))
si apoi poze de adaugat…. si uite=asa am lungit-o.
Te pup, chiar ma bucur ca ti-a placut plimbarea 🙂
Pingback: Turist in Africa. 2. Ce punem in bagaj? Sosirea in Dar es Salaam
[…] sa respir linistita din punct de vedere legal :). Aveam pasapoartele, dupa cum ati putut citi in episodul 1 al acestui jurnal. Repede acasa, la […]
Pingback: Turist in Africa. 3. Trei zile in safari
[…] dejun – transfer aeroport Kilimandjaro. Urma zborul Arusha – Zanzibar! Citeste si: Turist in Africa. 1. Pregatiri si emotii inainte de plecare Turist in Africa. 2. Ce punem in bagaj? Sosirea in Dar es Salaam Turist in Africa. 3. Trei zile in […]
Pingback: Turist in Africa. 6. Tranzitand Zambia spre Zimbabwe
[…] si: Turist in Africa. 1. Pregatiri si emotii inainte de plecare Turist in Africa. 2. Ce punem in bagaj? Sosirea in Dar es Salaam Turist in Africa. 3. Trei zile in […]
Pingback: Turist in Africa. 7. Cascada Victoria - Zimbabwe
[…] A doua zi plecam inapoi in Zambia! *** PS: Nu uitati de concursul activ pe blog! Citeste si: Turist in Africa. 1. Pregatiri si emotii inainte de plecare Turist in Africa. 2. Ce punem in bagaj? Sosirea in Dar es Salaam Turist in Africa. 3. Trei zile in […]
Pingback: Turist in Africa. 8. Cascada Victoria - Zambia
[…] o revad si in anotimpul ploios – cine stie, poate voi merge intr-o zi inapoi! Citeste si: Turist in Africa. 1. Pregatiri si emotii inainte de plecare Turist in Africa. 2. Ce punem in bagaj? Sosirea in Dar es Salaam Turist in Africa. 3. Trei zile in […]
Pingback: Adina Aruştei (AdinaArustei.Ro) la radio, în emisiunea Prietenii de la zece - Experienţa Radio România Actualităţi
[…] acum. Bineînţeles că pentru a afla toată povestea şi multe, multe alte detalii, puteţi citi Jurnalele de călătorie în Africa. Am ales să povestesc despre această destinaţie pentru că a fost cea mai interesantă […]