Si iata-ne, dragilor, la penultimul episod al calatoriei noastre in Africa. Mi-ati fost alaturi atat timp si iata, mai avem un pic si ajungem inapoi acasa, in Romania. Dar pana atunci…

Urmatoarea zi a fost rezervata plecarii. Fie ca vrem sau ca nu vrem, trebuie sa facem check out. Pentru a ne intoarce in Lusaka am rezervat bilete la bus. Stiuuu, am zis ca nu imi mai trebuie in viata mea sa merg cu autocarul prin Africa, insa deja s-a ivit ca si cheltuiala biletul catre Dar es Salaam, asa ca nu mai fac mofturi. Am intrebat mai multe persoane si raspunsul a fost acelasi: Livingstone – Lusaka 6 ore.

Insa rezervarea era facuta pentru autobuzul de 22.00, asa ca dupa check out, am avut zi de pierdut. Asa am decis sa mergem la Crocodile farm (ferma de crocodili), situat la cativa km de Livingstone. Pentru 60 kwacha de persoana a urmat un tur al fermei impreuna cu un ghid care ne-a prezentat locatarii.

Crocodil albinos – ati mai auzit vreodata de asa ceva? Ei bine, exista! Are ochi albastri si burta alba

Cel mai in varsta crocodil avea 90 de ani! Si era prins in Zambezi, dupa ce omorase cativa oameni. ;-(

Fioroasa creatura! Am prins si o cearta intre doi crocodili si am inlemnit cand ghidul a intins un bat special catre unul dintre ei: cu un claaaaanc!! mare, crocodilul ne-a aratat ca e nervos. A inceput si sa maraie, de imi venea s-o iau la fuga, nu alta. Nici nu vreau sa ma gandesc cu ce forta musca si cat de strans isi tine prada!

A urmat incubatorul, unde am atins un bebelus de crocodil – dupa cum puteti vedea. Se pare ca el va ajunge pe bratul vreo unei doamne, pentru ca populatia de crocodili aflati in libertate este ingrijoratoare pentru localnici.

Cu ultimele kwacha din buzunar am vrut sa gasim ceva de cumparat. Din fiecare tara in care merg imi iau magneti, insa din Zimbabwe si din Zambia nu am avut efectiv ce sa aleg. N-am vrut sa dau 10-15$ pe o zebra obosita, din lemn, sau pe o piatra aiurita. Evident, nu am gasit altceva multumitor. Centru comercial inseamna in cel mai bun caz un supermarket, o banca, o farmacie si poate si un restaurant cu take away. Nici gand de magazin de suveniruri. Macar made in China. Nimic.

Ziua s-a incheiat, am mers catre statia de autobuz si am gasit un loc in care am asteptat autocarul, gud nait.

Din terminalul de autobuz (dupa transferul Livingstone – Lusaka) am luat un taxi catre aeroport. Deja eram cu un pas mai aproape de data intoarcerii acasa: urma zborul Lusaka – Addis Ababa (Etiopia), cazare seara, Addis Ababa – Dar es Salaam, Dar es Salaam – Istanbul, Istanbul – Bucuresti.

Nu va mai povestesc prin ce peripetii am mai trecut cu biletele de avion pentru Etiopia (la achizitionarea biletelor am aflat ca se ofera viza de tranzit, in caz ca va intrebati) sau cum am luat-o in brate pe tipa care ne-a adus bagajele ratacite – doar nu credeati ca lantul slabiciunilor s-a incheiat in Lusaka, nu? – pentru ca am ajuns cu bine acasa, de unde va transmit in aceste momente.

In ultima postare din acest episod veti afla impresiile mele generale despre aceasta calatorie si bineinteles, voi incheia jurnalul.