Buna dimineata!
Tocmai am plecat din Stonetown. Am parasit Zanzibarul si mergem catre urmatoarea noastra destinatie: cascada Victoria. Vom tranzita Tanzania si.. haideti sa urmarim firul povestii 🙂

Am ajuns cu ferryboat-ul in Dar es Salaam! Luam bagajele si punem logistica la punct: luam un taxi pana la Uchumi (stiti ce este, ati citit deja episoadele anterioare), care e in drum spre Tazara, statia de tren. De la Uchumi vedem ce luam mai departe. Trenul nostru urma sa plece (doar marti si joi) din Dar es Salaam catre Kapiri Mposhi, de unde urma sa luam un bus catre Lusaka, capitala Zambiei. Din Lusaka in Livingstone aveam zbor, iar din Livingstone catre Zimbabwe / Victoria falls, taxi. A durat ceva pana am pus cap la cap traseul cu ore si date. Citisem ca toate pot avea intarzaieri, asa ca am lasat cel putin jumatate de zi rezerva. Oh, si ma gadeam ca o sa ma plictisesc de moarte in timpul acesta pe care urmam sa-l petrecem in autogari, gari..
Eeei si cum spuneam, urma sa calatorim din Tazara doua zile. 1780 de km. Citisem ca trenul avea vagon restaurant (noi aveam 6 locuri la cusete), insa mancarea se termina la un anumit moment. Asa ca din Uchumi mai voiam sa luam una alta – in caz ca va intrebati de ce imi trebuia mie supermarket.

Luam cele necesare (apa, fructe etc) si mergem in Tazara. Abia asteptam sa ma vad in tren! Aveam un rucsac mare, unul mic si doua sacose :).

Tot mergand catre gara, vedem ca persoanele din jur – unii – fac semnul acela de gat taiat :). Stiti? Cand eram copii aratam cu degetul catre beregata. In sfarsit, ii ignor. Numai ca vine unul si ne duce la o tabla pe care scria…… Ghici ce scria?!!!!

Ca trenul e anulat. Regrete eterne.

Poftim? Poftim???!!

Mi-a cazut fata. Imi venea sa tip. Sa urlu, sa arunc toate. Chiar azi sa anuleze afurisitul de tren? Acum i-a apucat greva (am aflat ulterior ca acesta era motivul anularii)?!

Asta e, pot sa ma dau cu fundul de pamant cat vreau, n-o sa se intample nimic. Caut o parte buna: banii se vor rambursa integral pe loc.

Partea proasta: trenul e anulat, cu ce ajungem in Lusaka?! Avem cazari, avion.. Ce naiba ghinion!?

Ne luam banii cu chiu cu vai, parca trec ani pana ii numara casiera, sarim in taxi si mergem la terminalul de autobuz. Acolo sar sacalii pe noi, ne vad albi si cu bagaj. Ne conduc (sunt eleganta cand zic asta) la oficiul lor, mai sunt locuri la busul de maime dimineata! Pret bilet, mi-l scrie pe hartie: 150.000 tsh / persoana. Ok, oricum n-avem alternativa.

Scrie chitanta si ma apuca pe mine ca vreau sa vad lista de preturi. Car-mar.. Imi dau lista printata. Surpriza: pret Dar es Salaam – Lusaka 130.000 tsh / persoana! Deci daca nu ceream preturi, ne curentam de cate 20 euro fiecare. Bravo, Adina!

Busul pleaca a doua zi la 6 dimineata si face 24 ore pana la destinatie. Pot suporta o zi, e ok. La naiba, o zi cu autocarul. Dar e doar o zi, cu trenul erau doua.

Vad si alti albi, probabil si ei cauta alternativa la tren..

Ne cazam la un hotel langa terminalul de bus si mancam, ca doar avem ce – traiasca Uchumi :). Zona e destul de dubioasa, asa ca nu am iesit decat pana la poarta hotelului.

Buna dimineata, la 5.30 suntem in autocar. Punem bagajele, urcam.. Dupa vreo ora vine cineva sa ne intrebe de sanatate. De bilete, zic. Ca sa nu tac, intreb de ETA (estimated time of arrival, data la care ar trebui sa ajungem).

Intreb cu zambetul pe buze, desi la astia nu prea functioneaza. Sunt cam ursuzi, nu se compara cu malaezienii care erau cu gura pana la urechi daca le schitam in coltul gurii un zambet. Astora nu prea le pasa.

Raspunsul imi transforma zambetul in grimasa: ajungem joi. In 48 de ore, in cel mai bun caz. In jur de ora 1.

Poftiiiiim?!?

48?!? de.. ore?!

Cand am cumparat biletul ni s-a spus ca ajungem in 24 ore, ca se merge continuu, ca.. Nu stiu, ca ajungem maine!!!

Tanarul ma ia si la misto: ” -Mama, maybe you don’t understand english, they said 48 hours”.

Ma apuca nervii, ii zic ceva legat de engleza mea si nivelul de intelegere comparat cu al lui. Alerg spre taram alunecos. Oricati nervi as avea, ii zic in romana una alta :-). Naiba, ma da si jos in camp. Sunt in stare, chiar ii vad in stare! De ce n-am intrebat de douazeci de ori in autogara!?? De ce.. de ce? Pleaca.

Ma uit pe geam. 48 de ore in autobuz. Cazare in Lusaka pierduta. Avion pierdut.. E la 12 iar noi ajungem in cel mai bun caz dupa 14.

..Si pentru prima oara dupa mult timp incep sa plang de disperare. Plang eu ce plang vreo cateva lacrimi, pana imi vine mintea la cap.

De ce sa plang? Stai, Adina, stai asa. De ce sa plang? Nu-s singura. Nu-s in ploaie. Nu-s in vant. Ajungem noi si vedem ce facem pe loc.

Incep sa ma resemnez cu ideea si incep sa rod ceva. Ma uit la tv. Descopar priza care are curent si pot sa scriu in jurnalul acesta 🙂 (pentru ca da, mare parte din el l-am scris in timp ce eram acolo..)

O piata colorata

Si autocarul merge.. si merge.. pana ajunge la granita cu Zambia.
Dupa ce luam vizele de la granita, luam cartela cu numar de Zambia, activam optiune cu internet si incepem sa cautam zbor inapoi catre Dar es Salaam. De dus cu autocarul m-am dus, dar de intors, nici gand! Poate sa fie zborul si 100000 € (-Tata, fa cheta, nu stiu, vine tot, doar n-o sa-ti lasai copchila balaie in Africa!!) pe persoana, eu zbor inapoi!

Gasim ceva. 362 $ / persoana via Etiopia. Ei, dracie! Etiopia? De unde viza? Cautam altceva. African airways ofera alternativa cu escala in Cape town. Departee, timp pierdut aiurea.

Vreau sa luam zbor retur cu Ethiopian Airlines, fac escala si pe luna, numai sa nu mai stau 2 zile in bus.

Decizia e luata, putem cumpara biletele. Baterie avem cam 40%, e ok, hai cu cardurilleee!

Incep sa completez datele pentru fiecare. Eu sunt la butoane. Nu-i problema, eu sunt cea mai hotarata ca vreau sa zbor inapoi. Introduc primul card: payment refused. Hmm se mai intampla. Iar date, alt card. “We are sorry…,”

Ce naiba? Stai, ca pe ala nu erau suficienti bani.

Introduc datele. Mr, ms, mrs,.., card. Connection timeout. Try again! Passenger name:

Ce naiba?!

Introduc iar, cu urme de nervi.

Ok! Thank you.

Urrra, avem bilete rezervate 😉

Astept mailul cu biletele. Astept 5 minute, astept 10. Nu vine.

Trimit mail la support intreband de biletele electronice.

Raspuns: plata a fost anulata, incercati din nou.

Sa cada cerul pe mine, nu alta! Cum anulata, daca am vazut eu ca a scris “thank you”??!

N-avem ce face. Iar pasapoarte.. Selectez ziua: soc!! Biletele costa acum 456 $! S-au scumpit!! Imi vine sa oracai de nervi.

Introduc datele. Iau asa, naiba sa le pieptene de bilete!!!!

Introduc card si ajung in pagina 3d secure. Introduc parola, click pe “Authorise” si…… Ecran negru. S-a terminat bateria.

..Sa te dai cu capul de pereti, nu alta.. Deja autobuzul era pus in miscare – tot ce v-am scris mai sus s-a intamplat in timpul diverselor opriri (granita, terminal, semafor) sau in oras. Am incercat mai tarziu sa folosim netul, dar fiind in camp, semnalul era extrem de prost. Si uite asa, am ramas fara bilete de avion pentru intoarcere. Ma resemnez si ma uit pe geam..

Tanzanieni
Din cand in cand, trecem prin orase si oprim la semafoare sau in alte statii. Si vine piata la noi.. de la oua pana la sucuri, de la cosuri pana la papuci

Cert este ca au trecut cele doua zile mai usor decat credeam. Parca m-ar fi intepat si musca tete, de am fost intr-o stare de somnolenta destul de pronuntata.

Ca si idee, s-a mers in prima zi din Dar es Salaam pana la granita cu Zambia. Acolo s-a facut popas cu cazare contra cost (dubitele de la hoteluri asteptau autocarele), iar dimineata se mergea la vama. Fiecare se ducea de capul lui sa obtina viza. In zona vamelor se vand multe si circuli cum vrei – gasesti si mancare, insa orezul meu mult cautat se gatea dupa 12. Mic dejunul lor inseamna oua prajite in mult ulei, un fel de mamaliga (porumbul lor e mai alb) si cartofi. Ceea ce nu m-a incantat..
Nici pentru Zambia romanii nu platesc viza, nu uitati. Am luat stampilele si am mers la autocar, urmand al doilea segment al calatoriei: granita Zambia – capitala Lusaka.

Intre timp, o veste buna: ETA e 1 dimineata, nu la pranz. A uitat cel care verifica biletele sa-mi zica “a. m.”-ul salvator. Deci sunt mari sanse sa prindem avionul 🙂 urrra!