Buna dimineata! Astazi este o zi speciala pentru mine, despre care va voi scrie cand ajung inapoi acasa. Dar asa cum am promis, am programat urmatorul episod din excursia mea in Africa pentru dimineata – stiu ca sunteti curioase cum a decurs calatoria 🙂
***
Deeeeeci, puteam sa respir linistita din punct de vedere legal :). Aveam pasapoartele, dupa cum ati putut citi in episodul 1 al acestui jurnal. Repede acasa, la impachetat!
In zilele in care inca nu incepusem sa fiu obsedata de malarie sau sa realizez ca nu am actele, apucasem sa citesc cate ceva despre destinatiile viitoare.
Tot cautand povesti, am gasit si blogul cuiva care a mers cu rucsacul in spate. Pentru ca va dati seama ca nu era tocmai comod sa car cu mine troler, nu? Ar fi lipsit si tocuri 🙂
Nu m-a incantat ideea de backpacker, dar am facut atatea compromisuri,.. Deci fie. Ei, si cei doi care plecasera pusesera o fotografie pentru a prezenta continutul rucsacului (am furat ideea de la el, dupa cum veti vedea). Ea spunea ca si-a luat in bagaj patru tricouri – asta m-a marcat pe mine. De fapt, m-a adus aproape de depresie. Patru tricouri?…
In fine, am pus gramada ce as fi vrut sa iau cu mine si am inceput sa le dau deoparte fara mila. Cum arata initial continutul rucsacului meu:
Vedeti muuulte pastile. Da, am exagerat cu medicamentele, dar m-am invatat minte de cand am fost in Malaezia. Atunci intram in oricare farmacie pe care o gaseam in drum pentru a cauta medicamente cat de cat potrivite pentru simptomele pe care le aveam. Stand atat timp, am avut dureri de toate felurile (masele, cap etc), dar si probleme cu stomacul. Si cate explicatii a trebuit sa dau farmacistelor! Deja incepusem sa invat sustante active, denumiri, afectiuni 🙂
Asa ca am preferat sa le iau, in cazul in care ar fi fost nevoie de ele.
Voi trage linia la final si va voi spune ce am folosit.
Am impachetat toate cele de mai sus si m-am uitat la rucsac. Nu parea mare, n-avea nici 15 kg. Dar Doamne, 4 tricouri? Eram fixata pe asta. Asa ca am mai facut loc altor 4 tricouri, 2 maieuri si inca o pereche de pantaloni.
Buun, acum eram multumita cat de cat de bagaj :-). Era ora 2 dimineata deja, la 8 trebuia sa fiu in aeroport. Asa caaaaa… Somn!
..cand a sunat ceasul la 6.30, eram deja cu ochii cat cepele. Asa sunt eu: nu pot dormi daca trebuie sa plec undeva. Sau dorm iepureste. Aud orice zgomot, orice copac care trosneste, vantul.. Mi se pare ca e cineva pe scara si asa mai departe.
Un taxi cu un nene destul de suparat m-a dus in aeroport. Acolo, formalitatile de check in. Bagajele plecau direct spre Dar es Salaam, in Tanzania. Asa ca am lasat de acasa o bluza cu maneca lunga pentru a o purta in timpul calatoriei cu avionul.
Zbor uşor! Cu somn, dacă se poate.
Calatoria a fost impartita in doua segmente: Bucuresti – Istanbul, Istanbul – Dar es Salaam. Escala de 7 ore intre cele doua. Perfect pentru o fuga in Istanbul! Stiti cat de mult imi place baclavaua :), asadar a fost bine venita pauza.
Ca sa nu uit: Dar es Salaam a fost capitala Tanzaniei pana in 1995, actuala capitala fiind Doduma.
Ca sa nu uit: Dar es Salaam a fost capitala Tanzaniei pana in 1995, actuala capitala fiind Doduma.
Zborul pana in Istanbul a fost scurt si extrem de linistit. Imi place Turkish ca si companie aeriana si faptul ca ma ducea spre destinatie (si nu via Amsterdam de exemplu, daca as fi luat bilet prin KLM) ii adauga un plus fata de concurenta.
In sfarsit, am luat al doilea avion. Cursa a durat cam 7 ore, timp in care am vizionat un film si am mai foit si consola. Din pacate, castile lor tip earplug sunt cam mari pentru urechiusele mele :), asa ca a trebuit sa ma chinui sa dorm. Serviciul si masa ireprosabile – sa dam Cezarului ce-i al Cezarului!
Deja am inceput sa coboram. Suntem deasupra Dar-ului. Si eu ma uit mirata. Nu inteleg. Privesc din nou si da, vad bine: partea orasului pe care o survolam nu are iluminat public. Fiecare are bec la casa lui. Daca are. Mhm.
Am aterizat la 2 si ceva dimineata si am mers catre oficiile de control vamal. Deja completaseram formularele in timpul zborului incercand sa salvam timp, dar in zadar. O coada ca la casele Carrefour inainte de Craciun.
N-avem ce face, stam la coada. Toata lumea sta ;(
Dupa vreo 2-3 minute, incep sa ma foiesc. Iau pasaportul in mana si ma duc cu tupeu in fata.
“-Ai em from Romenia, du ai hev to stei in za chiu?” (Eu sunt din Romania, trebuie sa stau la coada?)
Surpriza: ” -Romania? (Se uita la mana mea cu pasaportul) Cati sunteti? Veniti aici, voi nu trebuie sa stati la coada. Nu trebuie sa platiti viza. Bine ati venit!”
In momentul ala s-a umflat sufletul in mine de mandrie ca-s romanca. Pai da, stati la coada!! >:-)
Citisem ca nu trebuie sa platim viza sau sa o obtinem inainte de a sosi in tara (asa cum a fost in cazul Zimbabwe) datorita unor relatii de prietenie stabilite de mult de catre Ceausescu cu Tanzania si Zambia. Multumim, tovarase!
Am luat bagajele si am mers catre iesire. Ca in orice aeroport, suntem intrebati: ” -Taxi?”. Da, evident, aveam cazare si la ora aia ce era sa facem?
Pentru 10$ am fost dusi la un hotel din apropiere. Aveam sa aflam ca suma e foarte mare si ca ne-am luat teapa, dar na, norocul incepatorului.
La hotel.. Receptionera dormea pe jos. Mhm, scuze, doamna.. Ne-am cazat dupa o munca lunga de lamurire din cauza rezervarii care nu aparea in.. caiet (noroc ca aveam imprimat) si am ajuns in camera. Ni s-a prezentat aerul conditionat si am fost intrebati cate grade preferam. Stim si noi sa umblam cu o telecomanda, tenc iu. Numai ca.. Nu exista telecomanda pentru fiecare camera. E doar una in hotel. De aia ne-a intrebat de grade. Aha..
Am inceput imediat sa pun spirt, touch si ce mai aveam peste tot la baie. Va rog sa nu radeti :), dar cand am ajuns acolo eram obsedata. M-am relaxat intre timp, dupa cum veti afla.
A doua zi am servit micul dejun si am luat un alt taxi catre statia feroviara, Tazara, de unde urma sa luam biletele pentru calatoria cu trenul spre Zambia.
Primul impact cu localnicii? Hmm, m-am simtit ciudat, privita de sus in jos, de jos in sus. Dar nu e nimic, eram invatata dupa lunile din Malaezia, dupa cele din Toulouse.. Dar.. totusi.. Localnicii de aici sunt mai negri. Alta fizionomie. Alte coafuri :-). Ne-am studiat reciproc in timp ce mergeam catre taxi si apoi Tazara. In ceea ce priveste atmosfera, imi amintesc agitatie si praf. Am ajuns la statie si am traversat pentru a schimba bani la banca pe care o vazusem. Numai ca nu aveau.. Am mers inca vreo 5 minute pana la urmatoarea. Nici acolo nu aveau! Hmmm, si noi cu rucsacul in spate, prin praf. Am inceput sa intrebam localnicii unde gasim schimb si toti spuneau “Uchumi. Go to Uchumi. 5 minute walk.”
Initial m-am gandit ca asa se numeste schimbul, insa cand am ajuns in fata, dupa vreo 20 de minute de mers si cu apele curgand de pe noi, am aflat ca de fapt Uchumi e intr un fel de centru comercial. Ca un Kaufland. Asa am ajuns eu in primul supermarket din Africa si m-am bucurat ca exista :-). Deci nu era cum citisem pe net! Oameni rai, vor sa denigreze Tanzania spunand ca shopping faci in baraci si ca produsele sunt pline de praf, asezate pe rafturi de scandura!
Am schimbat banuti si ne-am intors in Tazara. Cu un piki piki. Va amintiti de tuk tuk urile din Bangkok? Ei bine, piki piki sunt aceleasi dracii. Caaare ne-au scutit de carat in spate rucsacii grei. Intrebaseram in supermarket cam cat ar fi pana la statie si am negociat pretul – 3000 silingi tanzanieni. Impartiti la 2000 (rotunjit) si aflati pretul in Euro :-). Asadar, nici 10 lei.
In Tazara am luat biletele pentru tren dupa fix 3 ore de stat la coada. Cu 5 persoane in fata. In viata mea n-am vazut pe cineva miscandu se mai incet ca tipa care vindea bilete. Pana a scris (de mana!) biletele, pana a numarat banii, pana i-a pus pe bancnote.. Si eu care credeam ca francezii sunt lenti! Nu, nu! In sfarsit, dupa ce mi s-au lungit urechile de atat asteptat, cu biletele in buzunar, am mers inapoi in aeroport pentru zborul catre Arusha. Urmeaza trei zile de safari!
Citeşte şi:
Turist in Africa. 1. Pregatiri si emotii inainte de plecare
Turist in Africa. 2. Ce punem in bagaj? Sosirea in Dar es Salaam
Turist in Africa. 3. Trei zile in safari
Turist in Africa. 4. Zanzibar
Turist in Africa. 5. Pornim catre cascada Victoria! Dar…
Turist in Africa. 6. Tranzitand Zambia spre Zimbabwe
Turist in Africa. 7. Cascada Victoria – Zimbabwe
Turist in Africa. 8. Cascada Victoria – Zambia
Turist in Africa. 9. Ne mai intoarcem acasa?..
Turist in Africa. 10. Dupa 3 saptamani in Africa
Ma asteptam la pozeeee, vroiam si ceva poze :(.
Saracii oameni, si la propriu si la figurat. Caiet la receptie si scris de mana pe bilete, Doamne fereste! Cata rabdare ai avut!
Nu ne-ai zis nici ce ai folsit din bagaj si ce nu sau urmeaza?
Fede, eu am selectat pozele in ordinea in care le-am facut. Iar in prima zi, zau ca nu am facut decat cu telefonul cateva :), de aceea nu am pus. Dar vor urma poze cu localnicii, fii sigura de asta 😉
Voi spune si de bagaj pe parcurs :).
Pupici, multumesc pentru rabdarea de a citi!
E o placere! :*
Ce imi place sa citesc astfel de postari 🙂 parca si eu am fost alaturi de tine acolo, patesc asta daca imi place 😀 Si eu as fi paranoica cu malaria daca as merge acolo 🙂 si e bine de stiut ca nu e nevoie de viza :))
Macy, e bine daca reusesti sa te transpui asa mult! Sa vezi cum o sa fie in Zanzibar! <3
Refuz sa citesc pe fuga aceste postari ale tale!
La fiecare am intrat dar n-am vrut sa comentez fara a sti de-a fir a par ce ne-ai povestit! Mi le pastrez pentru moemnte linistite, incat sa pot savura ceea ce citesc, ceea ce transmiti!
Te imbratisez, Adina!
Have fun!:)
Ilda
Lavender Thoughts
Multumesc pentru cuvinte, Ilda!
Te pup cu drag.
In sfarsit tratament preferential pentru romani. Yaay. ai fost simpatica cu "Multumim tovarase". :))))
Cred ca si eu as fi exagerat cu medicamentele asa ca te inteleg. 🙂
Asteptam cu nerabdare episodul urmator. 🙂
Pupici
🙂 Sambata viitoare, Dee.
Pupici!
Foaarte interesant,astept urmatoarele episoade!! (de ce vrei sa ne chinui asa?) sunt fana a postarilor travel <3
Petite, sambata e zi de calatorie pe blog 🙂 de aceea le pregatesc pentru sambata.
Pupici!
Urmatorul episod, urmatoruuuull…abia astept! 🙂
Sper sa merite asteptarea 🙂
Frumoasa si aceasta pagina din jurnalul de calatorie, imi place tare mult cum stii sa ne povestesti sirul intamplarilor 🙂 M-am si amuzat putin – suna tare haios "piki piki" si "tuk tuk" :)) Te pup, astept cu interes si partile urmatoare!
:*
Am impresia că citesc o carte… Poate fi o idee, Adina! 🙂
Hehe, Mihaela, sunt modesta.. dar iti apreciez incurajarea 🙂
vai ce imi place <3
🙂 Multu, Deyutza!
3 ore pt 5 persoane? Oh da!! De multa rabdare ai avut nevoie!
M-am pus la curent si cu postarea trecuta, nu am fost pe frecventa. Ai trecut prin ceva emotii, ceva mai multe. Dar imi pare bine ca ai fost determinata sa-ti urmezi decizia de a pleca, altul poate ar fi renuntat dupa primele piedici.
Ruxi, neaparat.. sunt o luptatoare 🙂 Pupici!
Esti curajoasa, bravo!
Multu!
Doamne ce experiente, mi se pare minunat! Mai mult nu stiu ce sa spun ca sunt fara cuvinte inca de cand am vazut pozele pe FB. Abia astept continuarea 😀
Sambata 🙂 Pupici!
Meg, ai fost o curajoasa sa pleci in Africa, si ma bucur ca iti faci timp sa povestesti. E un loc total diferit fata de noi, si sunt foarte curioasa cum se vede din perspectiva unei femei. Mai spunea si seful meu povesti dedpre un hotel de multe stele din India care a ramas 24 de ore fara curent, in care nu ii mrgea nici usa de la camera, cu cartela evident nici liftul. Nici macar apa rece nu aveau -parca era ceva pompa electrica care urca apa la etaje.
Raman amintiri memorabile peste ani!
:)) Da, dar cand esti acolo nu te gandesti ca o sa ai ce povesti…
si eu as fi carat 1000 de pastile dupa mine.
si eu dorm iepureste inainte de vreo plecare, pur si simplu nu pot sa ma relaxez total..
a! si referitor la statul la coada, am stat cu o prietena o ora la o farmacie Remedia desi aveam o persoana in fata. tot speram ca acuma ajungem la rand, acuma ajungem la rand, dar cand ne-am uitat la ceas, ne-am speriat :))
:)) da, si la farmacie mi se intampla uneori sa imbatranesc, ai dreptate :))
wow wow wow….doar atat in bagaj? se vede ca nu am fost in vreo excursie de genul asta, in care trebuie sa car tot dupa mine. si 3 ore la coada??? zau ca nu stiu daca as fi avut rabdare. dar cand te afli la fata locului, cred ca n-ai ce face…
Dami, daca luam prea multe, trebuia sa mi le car. Ceea ce prin caldura si umiditatea aia.. ar fi fost crima si pedeapsa!
Pingback: Turist in Africa. 10. Dupa 3 saptamani in Africa
[…] zonelor etc). Insa experienta mi-a aratat fix invers lucrurile! Ca sa nu uit, va promiteam in episodul 2 ca va voi spune ce am folosit din trusa de prim ajutor (daca o pot numi asa): ei bine, am facut […]
Pingback: Turist in Africa. 3. Trei zile in safari
[…] Arusha – Zanzibar! Citeste si: Turist in Africa. 1. Pregatiri si emotii inainte de plecare Turist in Africa. 2. Ce punem in bagaj? Sosirea in Dar es Salaam Turist in Africa. 3. Trei zile in safari Turist in Africa. 4. Zanzibar Turist in Africa. 5. Pornim […]
Pingback: Turist in Africa. 9. Ne mai intoarcem acasa?..
[…] voi incheia jurnalul. Citeste si: Turist in Africa. 1. Pregatiri si emotii inainte de plecare Turist in Africa. 2. Ce punem in bagaj? Sosirea in Dar es Salaam Turist in Africa. 3. Trei zile in safari Turist in Africa. 4. Zanzibar Turist in Africa. 5. Pornim […]