Si iata-ne, dragilor, la penultimul episod al calatoriei noastre in Africa. Mi-ati fost alaturi atat timp si iata, mai avem un pic si ajungem inapoi acasa, in Romania. Dar pana atunci…
Urmatoarea zi a fost rezervata plecarii. Fie ca vrem sau ca nu vrem, trebuie sa facem check out. Pentru a ne intoarce in Lusaka am rezervat bilete la bus. Stiuuu, am zis ca nu imi mai trebuie in viata mea sa merg cu autocarul prin Africa, insa deja s-a ivit ca si cheltuiala biletul catre Dar es Salaam, asa ca nu mai fac mofturi. Am intrebat mai multe persoane si raspunsul a fost acelasi: Livingstone – Lusaka 6 ore.
Insa rezervarea era facuta pentru autobuzul de 22.00, asa ca dupa check out, am avut zi de pierdut. Asa am decis sa mergem la Crocodile farm (ferma de crocodili), situat la cativa km de Livingstone. Pentru 60 kwacha de persoana a urmat un tur al fermei impreuna cu un ghid care ne-a prezentat locatarii.
Crocodil albinos – ati mai auzit vreodata de asa ceva? Ei bine, exista! Are ochi albastri si burta alba
Cel mai in varsta crocodil avea 90 de ani! Si era prins in Zambezi, dupa ce omorase cativa oameni. ;-(
Fioroasa creatura! Am prins si o cearta intre doi crocodili si am inlemnit cand ghidul a intins un bat special catre unul dintre ei: cu un claaaaanc!! mare, crocodilul ne-a aratat ca e nervos. A inceput si sa maraie, de imi venea s-o iau la fuga, nu alta. Nici nu vreau sa ma gandesc cu ce forta musca si cat de strans isi tine prada!
A urmat incubatorul, unde am atins un bebelus de crocodil – dupa cum puteti vedea. Se pare ca el va ajunge pe bratul vreo unei doamne, pentru ca populatia de crocodili aflati in libertate este ingrijoratoare pentru localnici.
Cu ultimele kwacha din buzunar am vrut sa gasim ceva de cumparat. Din fiecare tara in care merg imi iau magneti, insa din Zimbabwe si din Zambia nu am avut efectiv ce sa aleg. N-am vrut sa dau 10-15$ pe o zebra obosita, din lemn, sau pe o piatra aiurita. Evident, nu am gasit altceva multumitor. Centru comercial inseamna in cel mai bun caz un supermarket, o banca, o farmacie si poate si un restaurant cu take away. Nici gand de magazin de suveniruri. Macar made in China. Nimic.
Ziua s-a incheiat, am mers catre statia de autobuz si am gasit un loc in care am asteptat autocarul, gud nait.
Din terminalul de autobuz (dupa transferul Livingstone – Lusaka) am luat un taxi catre aeroport. Deja eram cu un pas mai aproape de data intoarcerii acasa: urma zborul Lusaka – Addis Ababa (Etiopia), cazare seara, Addis Ababa – Dar es Salaam, Dar es Salaam – Istanbul, Istanbul – Bucuresti.
Nu va mai povestesc prin ce peripetii am mai trecut cu biletele de avion pentru Etiopia (la achizitionarea biletelor am aflat ca se ofera viza de tranzit, in caz ca va intrebati) sau cum am luat-o in brate pe tipa care ne-a adus bagajele ratacite – doar nu credeati ca lantul slabiciunilor s-a incheiat in Lusaka, nu? – pentru ca am ajuns cu bine acasa, de unde va transmit in aceste momente.
In ultima postare din acest episod veti afla impresiile mele generale despre aceasta calatorie si bineinteles, voi incheia jurnalul.
Citeşte şi:
Turist in Africa. 1. Pregatiri si emotii inainte de plecare
Turist in Africa. 2. Ce punem in bagaj? Sosirea in Dar es Salaam
Turist in Africa. 3. Trei zile in safari
Turist in Africa. 4. Zanzibar
Turist in Africa. 5. Pornim catre cascada Victoria! Dar…
Turist in Africa. 6. Tranzitand Zambia spre Zimbabwe
Turist in Africa. 7. Cascada Victoria – Zimbabwe
Turist in Africa. 8. Cascada Victoria – Zambia
Turist in Africa. 9. Ne mai intoarcem acasa?..
Turist in Africa. 10. Dupa 3 saptamani in Africa
Te-am citit cu drag! Ai darul povestirii…:)
Astept si impresiile de final, concluziile!
Te pupacesc!
Ilda
Lavender Thoughts
Multumesc, Ilda! Sambata viitoare 🙂
Pupici!
Imi place ferocitatea crocodililor dar nu as vrea sa fiu in preajma lor, dar nu imi doresc nici sa fie jupuiti pentru o geanta sau un alt moft 🙂 deja ne apropiem de sfarsit :(( mi-a placut mult sa citesc despre aventurile tale in Africa 😀
Macy, erau jupuiti pentru ca deja incepusera sa ucida oameni. S-au inmultit excesiv.. Da, ne apropiem de final de acum.
Pupici!
De crocodilul albinos stiu de pe Discovery, nu as vrea sa fiu in preajma lor. :))
…si prin cate peripetii ai trecut!
Mihaela, parca vag imi amintesc ca vorbea Steve Irwin de ei.. nu?
🙂 Ce nu m-a doborat, m-a intarit 😀
Interesanta si aceasta parte din jurnalul de calatorie 🙂 interesant si crocodilul cu privire de gheata 😀 nu mai vazusem cu ochi albastri.
Observ ca te atasezi de toate pisicile 🙂 imi place foto cu pisicuta – cum dormeati acolo cumintele :X
Te pup:*
Di, eu si cu pisicile vorbim aceeasi limba :))
Pupici!
Observ si eu 😀 te iubesc toate! :*
Mi-e frica, mi-e frica de crocodili! ;))
Vai, cand iti citesc portarile ma regasesc. Deci, chiar mai exista persoane care au parte de peripetii. Nu sunt singura! Yaay. ;))
Pupici
Dee :))) legile lui Murphy.. indiferent de locatie!
Wow, wow, wow, chiar ca ati avut destuuuule peripetii! Suficient ca sa ma descurajezi pentru totdeauna;)), sa ma angajez intr-o asa calatorie. E drept ca in ultimul an am ajuns atat de 'des'( pfff) intr-o vacanta incat am ajuns sa-mi doresc sa plec oriunde, doar ca sa dooorm pana nu mai pot.
Bianca, de data asta cred ca am batut recordul cu atatea peripetii. Nicaieri n-am mai adunat atatea rasturnari de situatii!
Ps: Astept nerabdatoare finalul. Nu de alta, da'scrii minunat si imi place ca nu te consumi tare din cauza piedicilor. Eu ti-am mai zis ca abandonam de la primul impediment, doar pentru ca ma oftic de mor cand mi se dau planurile peste cap.
Oh, draga mea, dar am clacat in autocarul vietii. In rest.. am mers inainte, ca nu era Africa locul cel mai indicat in care sa ma dau cu fundul de pamant 🙂
"Atocarul vietii", cel cu care am calatori din Tanzania in Zambia 🙂